Acid percloric

Acid percloric
Model 3D
Structura moleculară
Denumiri
Alte denumiri	-
Identificare
SMILES OCl(=O)(=O)=O[1]
Număr CAS	7601-90-3
PubChem CID	24247
Informații generale
Formulă chimică	HClO4
Aspect	lichid colorat
Masă molară	100.46 g/mol
Proprietăți
Densitate	1.67 g/cm3
Starea de agregare	lichid
Punct de topire	-112 °C (anhidru)
Punct de fierbere	203 °C
Solubilitate	miscibil în apă
Anion	Hidrogen
Cation	Perclorat
Duritate (Scara Mohs)	-
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Acidul percloric (HClO₄) este cel mai stabil dintre oxoacizii clorului și, totodată, cel mai tare și mai acid dintre acizii oxigenați. El se poate obține în stare liberă din sărurile lui, prin tratare cu H₂SO₄, apoi distilare sub presiune redusă.

În stare anhidră se prepară prin distilarea în vid a acidului percloric concentrat, în prezența unui agent deshidratant, cum este percloratul de magneziu.

Acidul percloric este un lichid incolor care fumegă în prezența aerului^[2] și este solubil în apă.

Formează un azeotrop la compoziția de 72 % cu punct de fierbere 203 °C^[3].

Este un acid tare, cel mai tare acid oxigenat. Prin încălzire se descompune, iar în prezența substanțelor organice explodează puternic.

La răcire se obțin cristale monohidrate^[4].

Anhidrida acidului percloric este heptoxid de diclor – Cl₂O₇. Acesta are două legături covalente simple și trei legături covalent coordinative.

Sărurile acidului percloric – perclorații – sunt cei mai stabili compuși oxigenați ai clorului. Se prepară prin oxidare anodică a cloraților în soluție apoasă sau prin încălzirea cloraților la temperaturi de peste 400 °C:

${\displaystyle 4\,KClO_{3}\rightarrow 3\,KClO_{4}+KCl}$

Toți perclorații (cu excepția celor de cesiu CsClO₄, rubidiu RbClO₄, potasiu KClO₄ și amoniu NH₄ClO₄) sunt solubili.

Acidul percloric diluat e folosit ca reactiv analitic pentru precipitarea ionului de potasiu^[5] datorită solubilității foarte reduse a percloratului de potasiu în apă (0,75 g per 100 g de apă la 0 °C^[6])

• Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p. 22
• Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)
• Raluca Ripan, I. Ceteanu, Manual de lucrări practice de chimie anorganică - vol I Metaloizi, Editura de stat didactică și pedagogică, București, 1961

v • d • m Principalii acizi anorganici Hidracizi Apă (H2O) • Acid hidrazoic (HN3) • Acid fluorhidric (HF) • Acid bromhidric (HBr) • Acid cianhidric (HCN) • Acid clorhidric (HCl) • Acid sulfhidric (H2S) • Acid iodhidric (HI) • Acid selenhidric (H2Se) • Acid astatinhidric (HAt) Oxiacizi Acid boric (H3BO3) • Acid carbonic (H2CO3) • Acid azotic (HNO3) • Acid azotos (HNO2) • Acid fosforic (H3PO4) • Acid fosforos (H3PO3) • Acid hipofosforos (H3PO2) • Acid sulfuric (H2SO4) • Acid sulfuros (H2SO3) • Acid cloric (HClO3) • Acid cloros (HClO2) • Acid arsenic (H3AsO4) • Acid arsenios (H3AsO3) • Acid iodic (HIO3) • Acid hipobromos (HBrO) • Acid hipocloros (HClO) • Acid hipoiodos (HIO) • Acid percloric (HClO4) • Acid periodic (HIO4) • Acid selenios (H2SeO3) • Acid selenic (H2SeO4) • Acid xenic (H2XeO4) • Acid antimonic (H3SbO3) • Acid antimonios (H3SbO2) • Acid teluric (H6TeO6) • Acid teluros (H2TeO3) • Acid silicic (SiO2·nH2O) Alți acizi Acid pirofosforic (H4P2O7) • Acid cloroauric (HAuCl4) • Acid fluoroantimonic (HSbF6)