Share to: share facebook share twitter share wa share telegram print page

Alexandru Andrițoiu

Alexandru Andrițoiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Vașcău, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai[1]
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”[1]
PatronajGazeta literară[1]
Contemporanul[1]
Luceafărul[1]
Familia (revistă)[1]  Modificați la Wikidata
Specie literarăProletcult[2], realism socialist[1]  Modificați la Wikidata

Alexandru Andrițoiu (n. 8 octombrie 1929, Vașcău, județul Bihor – d. 1 octombrie 1996, București) a fost un poet și traducător român.

Debutul în presă și l-a făcut în 1949, la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj, iar mai târziu a debutat și în presa culturală la „Almanahul literar”, unde a fost angajat și corector.[3]

După ce, în 1961, a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste, precum „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”.

Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani, de la primul număr până în 1989.

Bun cunoscător de poezie, Alexandru Andrițoiu a alcătuit antologii și a tradus din lirica rusă, maghiară, greacă, vietnameză etc.[4]

Scrie poezie oportunista. De exemplu, in revista Securitatea, nr. 3 din 1968, publica un poem omagiu adus securistului, alias "eroul anonim", care se incheie cu versurile:

"Nenduplecat, dar plin de omenie

De sarbatoarea lui ai vrea sa-i spui

O vorba calda si de bucurie

Caci el, e comunistul care stie

Sa asculte inima partidului

In maretia simplitatii lui. "[5]

Opera

Perioada în care scrie versuri realist-socialiste:[6]

  • În țara moților se face ziuă, București, ESPLA, 1953,
  • Dragoste și ură, București, Editura Tineretului, 1957,
  • Porțile de aur, București, Editura Tineretului, 1958,
  • Cartea de lângă inimă, București, Editura Militară, 1959,
  • File de cronică, București, Editura Tineretului, 1962

După ce s-a eliberat de responsabilități propagandistice:[6]

  • Constelația lirei, București, Editura Eminescu, 1963,
  • Vârful cu dor, București, Editura Tineretului, 1964,
  • Elixirul tinereții , CPSF 223-224, 1964- nuvelă SF
  • Simetrii, București, Editura Eminescu, 1970,
  • Euritmii, București, Editura Eminescu, 1972,
  • Aur, București, Editura Albatros, 1974,
  • Poeme noi, București, Editura Cartea Românească, 1984,
  • Versuri, F., 1987,

Ca traducător a publicat traduceri din Rainer Maria Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I. Utkin și Horvath Imre [7]

A realizat atât singur cât și în colaborare cu alți scriitori antologii de poezie:[7]

  • Antologie de poezie canadiană de limbă franceză (1976),
  • Antologie de poezie vietnameză clasică și contemporană (1980),
  • Antologie de poezie chineză modernă (1990).

A publicat o carte de călătorii prin țară:[7]

  • Curcubeu peste Carpați, 1987,

Și o alta, de călătorii prin Orientul Îndepărtat:

  • Prin țara dimineților liniștite, Editura Sport-turism, 1989

A realizat scenariile filmelor:[7]

Note

  1. ^ a b c d e f g h (PDF) http://bibliotecadeva.eu:82/periodice/romlit/1996/10/romania_literara_1996_10_41.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.romlit.ro/literatura_oportunist_ii  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Biografie Alexandru Andrițoiu
  4. ^ „Alexandru Andrițoiu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Al.Andritoiu, Eroul anonim,. „Periodicul "Securitatea" (PDF). C.N.S.A.S. Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Accesat în 30 martie 2024.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  6. ^ a b „Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură: Alexandru Andrițoiu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d Literatura Română / Alexandru Andrițoiu
  8. ^ „Cine va deschide ușa? (1967)”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

Kembali kehalaman sebelumnya