S-a născut într-o familie de preoți din Țara Moților. Bunicul său, Iosif Ciura, a fost paroh greco-catolic la Bucium-Șasa. Alexandru Ciura a urmat studiile la Gimnaziile din Blaj și Sibiu (1886-1894), Facultatea de Teologie (1894-1898), apoi cea de Litere din Budapesta, cu specializare în română și elenă (1899-1902). A devenit suplinitor al Catedrei de Morală de la Seminarul din Blaj (1898-1899), profesor de română la Gimnaziul din Blaj (1902-1919), profesor de română și director al Liceului „George Barițiu” din Cluj (1919-1936).
A fost unul din întemeietorii și primii redactori ai revistei „Luceafărul” de la Budapesta, în 1902, iar din 1906 la Sibiu, alături de Octavian Goga, A. P. Bănuț și Octavian Tăslăuanu, în care a publicat numeroase schițe, nuvele, recenzii etc. După 1902 a lucrat în redacția foii „Unirea” de la Blaj, fiind colaborator la principalele periodice transilvănene din vremea sa, autor de volume cu schițe, nuvele, traduceri.
