Andrei Naum (n. 18 august 1875, București – d. 18 august 1917, Mărășești) a fost un poet și traducător român de origine aromână.[1] A fost tatăl poetului suprarealist Gellu Naum.[1]
Biografie
Andrei Naum s-a născut în 1875. Familia Naum, care este de origine aromână, a fost strămutată din Macedonia în România, în secolul al XIXlea.[2] Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sunt români macedoneni. Armâni, cum zic ei.[3]
A publicat poezii în revista Lumea nouă, sub pseudonimul Andrei din Zegovia. A publicat și în revista Literatura și arta română (care a apărut între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu)[4] și în revista Freamătul, care apărea din 1908 la Bârlad[5].
Criticii îl situează pe Andrei Naum în ramura "proletară" a mișcării simboliste românești, alături de Alexandru Toma, George Bacovia, Traian Demetrescu și Mihail Cruceanu.[6]
În 1915 s-a înrolat voluntar și a fost repartizat în Regimentul 63 infanterie, cu care a luptat în Muntenia și Dobrogea. A fost rănit de două ori, dar nu a părăsit frontul, murind, apoi, eroic în timpul bătăliei de la Mărășești, având gradul de căpitan de rezervă[7], la doi ani după nașterea fiului său, Gellu Naum.
Volume (postume)
- Poesii postume, Editura Viața românească, București, 1921
- Poezii, Editura Casa Școalelor, București, 1944 (cu prefață de Ion Petrovici)
Note
