Biserica a fost construită din cărămidă și piatră în anul 1781. Are formă de navă, fără turlă, cu un pridvor inițial deschis, format din coloane, amintind de arhitectura brâncovenească, atât de pregnantă în Țara Românească. Ctitorii lăcașului de cult au fost vătaful Ion Urșanu și soția sa, Andreica. Zugrăveala exterioară se datorează vătafului Constantin, care a comandat-o la 1807. În 1895 biserica a fost reparată, suferind o serie de modificări. Pridvorul i-a fost închis, ferestrele mărite, iar deasupra s-a montat o turlă de lemn, care în prezent nu mai există.
Mai este cunoscută și ca „biserica cu potecași”, deoarece în exterior, în partea superioară, se găsește o friză pictată sub streașină, care reprezintă grupuri de potecași. Potecașii erau formațiuni paramilitare conduse de vătafii de plai, având ca misiune combaterea lotrilor, adică a bandiților de codru[3].