Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Căscioarele se ridică la 1.546 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.912 locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,23%), cu o minoritate de romi (6,66%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,51%), iar pentru 3,23% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]
Politică și administrație
Comuna Căscioarele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Florin Bordei[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1209 locuitori care trăiau în 240 de case și 7 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 27 de elevi (dintre care 3 fete).[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având, în satele Căscioarele și Talaba, 1623 de locuitori.[8]
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, după care în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat, tot atunci satul Talaba fiind desființat și inclus în satul Căscioarele.[9][10] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.[11]
Monumente istorice
Șase obiective din comuna Căscioarele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: cel de la „Șuvița Hotarului”, aflat la 3 km est de sat, pe terasa înaltă și mijlocie a Dunării, cuprinde urmele unor așezări din secolele al II-lea–I î.e.n., al VI-lea–al VII-lea e.n. și al IX-lea al X-lea; situl de pe „Ostrovel” (în mijlocul lacului Cătălui) cuprinde o așezare din perioada La Tène (secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n.); situl din punctul „D-aia parte”, aflat la 500 m nord de fosta mănăstire Cătălui, pe malul estic al lacului, cuprinde o așezare fortificată din secolele al IV-lea–al III-lea î.e.n.
Celelalte trei monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: ruinele fostei mănăstiri Cătălui de pe malul estic al lacului (vis-à-vis de satul Căscioarele) datează din secolul al XVI-lea; conacul Dumitru Alimăneșteanu datează de la începutul secolului al XX-lea; și biserica „Sfântul Nicolae” este construită în anii 1938–1956.