Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
În timpul Revoluției Maghiare din 1848/49, Dieta a fost mutată la Pesta și trebuia să fie reorganizată într-o adunare reprezentativă modernă, care trebuia să poată controla un guvern maghiar independent. În 3 octombrie 1848, regele Ferdinand I a dizolvat Dieta prin decret. În cursul revoluției împotriva Habsburgilor, Dieta s-a întrunit în 14 aprilie 1849 în Marea Biserică Reformată din Debrețin pentru a destitui Casa de Habsburg-Lorena, pentru a proclama independența Ungariei și pentru a-l alege pe Lajos Kossuth ca regent. În urma înfrângerii revoluției maghiare, dieta a fost din nou dizolvată.
Compromisul
După înfrângerea Imperiului Austriac în războaiele italiene din 1859, prin Diploma din octombrie 1860 și prin Patenta din Februarie 1861, vechea constituție a Ungariei de dinainte de 1848 a fost în mare parte revalidată, iar Dieta a fost rechemată la consultări în vederea realizării unei noi legi electorale, care trebuia să reprezinte toate stările.
În 21 august 1861 Dieta a fost din nou dizolvată și s-a revenit la o formă de guvernământ absolutistă. În 14 decembrie 1865, Dieta Ungariei a fost din nou instaurată.[3]
După Compromisul austro-ungar, prim-ministrul Gyula Andrássy a permis în cadrul reuniunii Dietei din 18 februarie 1867 revalidarea constituție maghiare din 1848 cu foarte mici modificări.[4] În 27 februarie 1867, Dieta a fost reinstaurată în mod oficial.
^Márta Fata, Franz Brendle (Hrsg.): Ungarn, das Reich der Stephanskrone, im Zeitalter der Reformation und Konfessionalisierung. Multiethnizität, Land und Konfession 1500 bis 1700. Aschendorff, Münster 2000, ISBN 3-402-02981-2, S. 2.
^Edgar Hösch, Karl Nehring, Holm Sundhaussen (Hrsg.): Lexikon zur Geschichte Südosteuropas. Böhlau Wien/Köln/Weimar 2004, ISBN 3-205-77193-1, S. 493.
^Peter Berger: Der Österreichisch-ungarische Ausgleich von 1867. Forschungsinstitut für den Donauraum, Verlag Herold, Wien 1967, S. 99.
^Ernst Rudolf Huber: Deutsche Verfassungsgeschichte seit 1789. Band 3: Bismarck und das Reich. Kohlhammer, Stuttgart 1988, ISBN 3-17-010099-8, S. 610.