Share to: share facebook share twitter share wa share telegram print page

Dragoș Galgoțiu

Dragoș Galgoțiu
Date personale
Născut (68 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de teatru Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Dragoș Galgoțiu (n. 14 septembrie 1956, Cluj) este un regizor român de teatru.

Biografie

Dragoș Galgoțiu s-a născut în 1956. Și-a petrecut copilăria la Cluj[1]. S-a mutat în 1972, în București, unde a urmat cursurile Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București. A absolvit în 1980 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București clasa prof. Valeriu Moisescu, asistent Cătălina Buzoianu.

Experiență profesională

  • din 2000 - membru în consiliul științific al Asociației Europene Les Théâtrales des Jeunes en Europe
  • din 1990 - regizor la Teatrul Odeon București[2]
  • 1996 - 1998 - director la Teatrul Unu, București
  • 1984 - 1997 - profesor la Academia de Teatru și Film, București
  • 1980 - 1989 - regizor la Teatrul Municipal Ploiești

Piese regizate (selecție)

Filmografie

Premii

  • 2020 - Premiul UNITER pentru întreaga activitate - regie[3] [4]
  • 2005 - Nominalizare la Premiul UNITER [5] pentru Cel mai bun regizor pentru spectacolul Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
  • 1995 - Premiu de regie al A.U.R., pentru Troilus și Cresida de William Shakespeare
  • 1988 - Premiul A.T.M. Cel mai bun regizor al anului, pentru Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare
  • 1980 - Premiul I la Festivalul Național de Regie - Bârlad, pentru Neînțelegerea de Albert Camus

Referințe critice

  • Alice Georgescu - Piese grele, Ziarul de duminică, Nr. 2 / 19 ianuarie 2007
  • Miruna Runcan și Cristian Buricea - Cinci divane ad-hoc (Capitolul Dragoș Galgoțiu), Cartea Românească, 1996
  • Marina Constantinescu - Vise și visuri, România literară, Nr. 43 / 2008

Note

  1. ^ Odeon - Rodica Mandache în dialog cu Dragoș Galgoțiu
  2. ^ Teatrul Odeon. „Profil - Dragoș Galgoțiu”. 
  3. ^ Uniter. „PREMIILE SENATULUI UNITER ȘI NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE GALEI UNITER 2020”. 
  4. ^ YouTube. „Gala premiilor UNITER 2020 (partea a treia)”. 
  5. ^ Comunicat UNITER

Legături externe

Interviuri

Kembali kehalaman sebelumnya