Gabriel Stănescu

Gabriel Stănescu
Date personale
Născut	9 septembrie 1951[1]
Decedat	22 noiembrie 2010 (59 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Limbi vorbite	limba română[2]
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Gabriel Stănescu (n. 9 septembrie 1951, București - d. 22 noiembrie 2010, București) a fost un poet optzecist, eseist și editor român american. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Gabriel Stănescu, poet al generației optzeciste, eseist, editor român american, s-a născut la 9 septembrie 1951, la București. Este licențiat al Facultății de Filosofie, Universitatea București, promoția 1977. Doctor în Filosofie din anul 2002, cu teza: Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului românesc. A fost membru al cenaclului Universitas condus de Mircea Martin. În 1990, începe publicarea revistei Noul Criterion care va apare în câteva numere. În 1991, se stabilește în Atlanta, S.U.A, unde, în iunie 1997, fondează Origini Romanian Roots, A Review of Literature, Ideas, and the Arts, iar la scurt timp după aceasta, înființează editura Criterion Publishing la care, din anul 2000 începe să publice Caiete Internaționale de Poezie și Almanahul Origini.

Se stinge din viață la 22 noiembrie 2010, la București.

În limba țării mele dacă scriu nu mă simt vinovat. Pentru mine unul, "integrarea" nu va fi completă din pricină că nu pot exprima cu deplinătate ceea ce simt într-o limbă de împrumut. Una este să comunici curent într-o limbă de adopțiune și alta e să o stăpânești în așa mare măsură încât să te și poți exprima, ca și cum ai respira. Câți s-au încumetat să o facă? Câți au reușit cu adevărat să atingă perfecțiunea? Trebuie să fii înger și să vorbești limbajul îngerilor; și eu nu sunt înger. Îmi asum riscul, în continuare, de a scrie în românește. E un paradox să locuiești departe de țară și să scrii în limba țării tale, un paradox comfortabil, totuși. În limba țării mele , scriind, nu plătesc vamă, nici taxe statului american. Numai Dumnezeu vorbește pentru mine în graiul neamului meu (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001, p. 131).

Traiesc și scriu fără iluzii. Existența aceasta este așa cum mi-a fost hărăzită. Nu o pot schimba. Nu o facem noi, ci ne este dată. O purtăm ca și cum ar fi a noastră, dar nu este. Măcar de ne-ar fi luată în momentul în care Dumnezeu vede că nu facem nimic cu ea. Dar Dumnezeu ne-o ia tocmai atunci când avem mai multă nevoie de ea.  Unii nu fac nimic ca să o aibă, alții, dimpotrivă, fac prea mult și nu o pot avea. Scriu totuși, cu sentimentul că ultimul cuvânt nu îl va avea moartea (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001).

Cultura noastră este drastic limitată datorită fragmentarismului existenței omului acestui secol, preocupat de supraviețuire, de imediat și mai puțin fascinat de frumusețea întregului care se relevă în erudiție. Tipul cărturarului a fost înlocuit cu cel al foiletonistului, care scrie mai mult decât citește , care comentează superfluu mai mult decât înțelege (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001, p. 130).

Scriitura echivalează cu o descoperire (în ordine spirituală) a ceva care există deja, dar care trebuie tălmăcit, tradus, descifrat, descoperit. Potrivit doctrinei platoniciene, a descoperi, a inventa echivalează cu a-ți aminti. Borges explica și el în aceiași termeni propriul proces de creație: " Când eu scriu ceva, am senzația că totul preexistă. Eu plec, de regulă de la un concept general; știu mai mult sau mai puțin, începutul și finalul, iar apoi descopăr părțile intermediare, dar nu am senzația de a le inventa, nu am senzația că ar depinde de mine în mod arbitrar acest lucru. Lucrurile sunt așa cum sunt, iar datoria mea de poet este să le descopăr ." (Stănescu, Gabriel: Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001, p. 77).

Gabriel Stănescu scrie o poezie de notație în care deosebim fie un lirism al adresării directe, fie "parafraze ale privirii". Strategia sa poetică rezidă în a face din banalitatea și monotonia cotidiană un fundal pentru câteva sărbătorești revelații. Cine izbutește să spună atât de simply și de pregnant: "'Muțenia mea neclintită în fața dreptei frumuseti/ Ca o recoltă de ghimpi , ca o resurecție a limbajului..." nu poate fi lipsit de viitor în poezie. (Mircea Martin, 1984)

Lirismul lui Gabriel Stănescu se realizează din îmbinarea a doua planuri suave, gracile ale fantezei se organizează treptat pentru a servi ca suport imagistic unei delicate sensibiltăți încă prizonieră a vârstei. Poemul respiră gingaș ca o floare de mare, afirmându-și viața lirică prin plutirea simultană în două tărâmuri încă discernabile. De-a lungul a 3-4 ani, de când îi urmăresc activitatea, cultura poetică a altoit mereu, imprevizibil, câteva date naționale care atestă un poet adevărat . (Ștefan Augustin Doinaș, 1970)

Poezia lui Gabriel Stănescu e cerebrală, citadină și concretă. Precum la mulți dintre poeții de azi, cerebralul e adesea o mască deasupra sentimentalismului, citadinismul un fel paradoxal de a sugera nostalgia după rural în înțelesul de natură naturală a aestuia, iar concretul un mod de plasticizare a gândirii . (Laurențiu Ulici, 1984)

La două decenii de la debutul editorial, Gabriel Stănescu este fără îndoială o prezență reperabilă a scenei literare românești atât prin tensiunea existențială generată de poeziile sale de evocare a experienței trăite, cât si prin relevanța eseisticii dedicate mai ales tradiției naționaliste și contextelor ei matriceale din sânul perioadei interbelice, atât de lacunar și de distorsionat cunoscute,(...)

Deși formal (și chiar instituțional ) Gabriel Stănescu este considerat a aparține generației optzeciste, temperamental el aparține mai degrabă contingențelor poetice afirmate de-a lungul deceniului anterior, caracterizate printr-un eclectism tematic gravitând în jurul unor nuclee narative ce programatic se refuza (potrivit canoanelor post-structuraliste) grandorii epice, cu emoții discret afișate, bine strunite și compensate printr-o rostire matur asumată în direcția unei prozodii libere, albe. Un stil eseistic cu intarsii plat-descriptive , influențat într-o oarecare măsura de noul roman francez, se aliază cu o retorică a emancipării imaginative derivată întrucâtva din neo-suprarealismul postbelic. La această confluență înflorește (prin decantări succesive facilitate de o ironie subtilă și de savante codificări sintactico-retorice) arta de a scrie a lui Gabriel Stănescu. ( Ștefan Stoenescu, 2003)

Aflat între două lumi, poetul le radiografiază pe amândouă cu egală necruțare, găsindu-le bolnave de indiferență și neomenie. Drama inadaptatului și critica socială sunt cei doi poli ai poeziei mai noi a autorului, iar ecourile revoluției române își adjudecă și ele câteva poeme de excepție (...) Însă cele mai bune poeme ale autorului sunt cele în care nihilisul și apocalipticul își dau mâna întru crearea unor imense fresce acuzatoare și premonitorii, pline de imagini neliniștitoare, de erupții subterane.

(Constantin Abăluță , 2004)

Deși contemporan cu optzeciștii, Gabriel Stănescu nu folosește aproape niciuna din opțiunile poetice ale acestora. Biografismul?! Da, exista, tocmai din cauza apelului la experiență ca dat primordial, dar miza lui nu ține de o anumită gratuitate privind "spectacolul" lumii și al limbajului, ci, dimpotrivă, de eșecul ființei în încercarea de a restaura modul poetic de situare în lume.

(Mircea Diaconu, 2005)

Iată că azi, la cincizeci de ani, deși izvorul a rămas la fel de viguros, apar întrebările fundamentale ale creației în contextul niciodată menajator al vieții. "Păcatele tinereții" au marcat semnifictiv destinul autorului (...)

Hotărât Gabriel Stănescu rămâne un poet extrem de talentat, mereu interesant cu un nou cuvânt de spus, cu larg ecou la cititor.

(Horia Ion Groza, 2006)

De la referințe personale, de la sondajul interior, de la vindecarea rănilor sufletești, poetul trece la vederea unor scene cuprinzătoare: "marea scenă a lumii / viul nostru mormânt". Sunt aici imagini și cuprinderi care ne îngăduie să spunem că, prin acest volum , Gabriel Stănescu atinge cota cea mai de sus a poeziei sale. :iȘi, în plan mai larg, marchează trecerea de la traumatizantul exil al anilor cincizeci la ceva specific noului val al diasporei române: anxietatea filosofică a presimțirii satului mondial.

(Vasile Andru, 2006)

Revista Cronica, Iași, 1969.

• Exerciții de apărare pasivă, Ed. Albatros, 1984;
• Împotriva metodei, Ed. Albatros, 1991;
• America! America!, Ed. Euphorion, 1994;
• Sfârșitul care începe, Ed. Panteon; 1996;
• Peisaj cu memorie. Poeme haiku / Landscape with memory, Ed. Criterion Publishing, 1996;ediție bilingvă.
• Stress, Ed Helicon, 1998;
• Identitatea neantului, Colecția poeți optzeciști, Ed. Axa, 1998.
• Dincolo de Niciunde / At the Back of Beyond, Ed. Criterion Publishing,1999; ediție bilingvă.
• Când acasã nu mai este acasã, Ed. Criterion Publishing, 2000.
• Lorsque chez Nous n’est plus chez nous, Ed. Limes-Artis, Bruxelles, 2001; ediție bilingvă.
• Nece opet Doci Amerikanci.12 abrrane pesme, Ed. Europoint, 2001
• Ce ne-a mai ramas de inventat, Ed. Criterion Publishing, 2001.
• Memorie clandestină/ Illicit Memory, Ed. Criterion Publishing, 2002; ediție bilingvă.
• Despãrțirea de Fricã, Ed. Cartea Românească, 2003.
• Pãcatele Tinereții, Ed. Muzeul Literaturii, 2005
• O speranțã numitã Mayflower, Ed. T, 2008
• 111 Poeme Manuscrisul Unei Veri Fierbinți/ 111 Poems Sultry SummerJottings, Ed.Muzeul Literaturii, 2008; ediție bilingvă
• Scrisori de la Tropice, Ed. Paralela 45, 2006.
• Dumnezeul lui Borges/ Borges' God, Ed. Criterion Publishing, 2009; ediție bilingvă.

• Țara și Exilul, Ed. Criterion Publishing, 1999.
• Eseu despre Ființa Românească, Ed. Criterion Publishing, 1999.
• An Essay about The Romanian Being, Ed. Criterion Publishing, 2000.
• Unde am fugit de acasă? Interogație asupra exilului, Ed. Criterion Publishing, 2001.
• Românii din Lumea Nouă. Valori Native și Adaptative la Românii Americani, Ed. Criterion Publishing, 2003.
• Jurnal în căutarea poeziei, Ed. Criterion Publishing, 2001.
• Mircea Eliade. Odiseea Omului Modern în drum spre Itaca, Ed. Criterion Publishing, 2008.
• Aventura culturii românești în America, Ed. Criterion Publishing, 2010.

• Day After Night. Twenty Romanian Poets for the Twenty-first Century, Editori: Gabriel Stănescu și Adam Sorkin, Ed. Criterion Publishing, 1998.
• Timpul Rană Sângerândă. Poeți Români în Lumea Nouă, volum conceput și coordonat de Ștefan Stoenescu și Gabriel Stănescu, Ed. Criterion Publishing, 2006.

• Nae Ionescu în conștiința contemporanilor săi, Ed. Criterion, 2000.
• Simion Mehedinti-Soveja: Crestinismul Romanesc. Adaos la Caracterizarea etnografica a poporului român. Ed. Criterion , 2000
• Corneliu Zelea Codreanu si epoca sa , Ed Criterion Publishing , 2001
• Mircea Eliade în conștiința contemporanilor săi, Ed. Criterion Publishing, 2001.
• Dana Gioia, La ce bun poezia, Ed. Criterion Publishing 1992
• Gabriel Stanescu. Pentru o definiție a specificului românesc, Ed. Criterion Publishing, 2006.
• Emil Cioran în conștiința contemporanilor săi din exil, Ed. Criterion Publishing, 2007.
• Mircea Eliade. File despre Nae Ionescu, Ed. Criterion Publishing, 2008.
• Mircea Eliade.Contribuții la Enciclopedia Religiilor, Ed. Criterion Publishing, 2009.
• Petre Tutea în conștiința contemporanilor săi , Ed. Criterion Publishing, 2010.

• Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea, Ed. Criterion Publishing, 2000.
• Curajul de a sfida moartea. Convorbiri cu Mircea Nicolau, Ed. Criterion Publishing, 2007
• Dumnezeu m-a salvat din iad. Convorbiri cu Traian Popescu, Ed. Criterion Publishing,2008

• UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed. M.N.L.R., 2008.