George Martin

Date personale
George Martin

Nume la naștere	George Henry Martin
Născut	3 ianuarie 1926^[2]^[3]^[4]^[5]^[6] Greater London, Anglia, Regatul Unit
Decedat	8 martie 2016 (90 de ani)^[6]^[7]^[3]^[5]^[4] Coleshill^⁠(d), Vale of White Horse, Anglia, Regatul Unit^[8]
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei (–12 aprilie 1927) Regatul Unit
Ocupație	aranjor muzical[*] compozitor dirijor inginer de sunet muzician producător muzical
Limbi vorbite	limba engleză^[9]
Studii	Guildhall School of Music and Drama
Gen muzical	rock pop muzică clasică
Instrument(e)	oboi pian
Case de discuri	EMI[] Parlophone Apple Records[][[Apple Records (UK record label)\|]] Capitol Records United Artists Records Island Records Manticore[] Atlantic Records Warner Music Group Canadian-American Records[]
Premii	Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[] Grammy Trustees Award[] (1996) Knight Bachelor[] Gradam James Joyce[] Premiul Grammy pentru cel mai bun album al anului (29 februarie 1968) honorary doctor of the Berklee College of Music[*] (1989)^[1] Rock and Roll Hall of Fame (1999)
Discografie
Listă completă	George Martin discography[*]
Prezență online
pagină Facebook
Modifică date / text

Sir George Martin CBE (n. 3 ianuarie 1926 – d. 8 martie 2016) a fost un producător muzical, compozitor, aranjor, inginer de sunet și muzician britanic, care a devenit faimos pentru că a produs albumele de studio ale formației The Beatles (cu excepția lui Let It Be, la care a fost cooptat pentru mixaj Phil Spector).

George Martin a studiat pianul și oboiul la Guildhall School of Music and Drama, între 1947 și 1950. După terminarea studiilor a fost angajat pentru scurt timp în departamentul de muzică clasică al BBC, pentru a se alătura ulterior casei de discuri EMI, de care aparținea și Parlophone. În anii 1950 a produs discuri de comedie ale artiștilor Peter Sellers și Spike Milligan.

Martin a fost producătorul care în numele casei de discuri Parlophone a oferit un contract formației The Beatles în 1962. Este responsabil pentru eliminarea din formație a toboșarului Pete Best, de a cărui tehnică nu era mulțumit. În special în perioada timpurie a avut o influență foarte mare asupra aranjamentelor muzicale, deși pe întreaga perioadă de colaborare cu formația a compus și a dirijat acompaniamentele orchestrale ale cântecelor formației (cu puține excepții). Pe lângă aceste funcții, Martin a și cântat de-a lungul timpului la diverse instrumente (pian, orgă, clavecin) pe înregistrările sonore.

În perioada înregistrărilor pentru The White Album, contribuția lui s-a redus, pentru că membrii formației, ajunși la maturitate artistică, au preluat o mare parte din munca de producător, iar Martin avea parte de oferte de lucra cu alți artiști. După înregistrarea în condiții foarte tensionate a albumului Let It Be, în ianuarie 1969, care avea să fie mixat de Phil Spector, Martin a fost rechemat pentru a produce Abbey Road, care avea să fie „cântecul de lebădă” al formației.

Încă din perioada Beatles, Martin a produs în paralel coloane sonore pentru filme. După destrămarea formației, a întemeiat studioul de înregistrări AIR, producând o sumă de artiști. În anii 1970 a pregătit albumul live At the Hollywood Bowl. În anii 1990 a fost cooptat pentru a produce cele trei albume duble care au însoțit documentarul The Beatles Anthology, deși nu a produs cele două cântece noi, Free As a Bird și Real Love, pretextând probleme de auz. Pentru meritele sale în domeniul muzicii, a fost înnobilat în 1996.

Bibliografie

Norman, Philip (1996). Shout!: The Beatles in Their Generation. New York: Fireside. ISBN 978-0-684-43254-0.
Lewisohn, Mark (1988). The Complete Beatles Recording Sessions. New York: Harmony. ISBN 978-0-517-57066-1.
Lewisohn, Mark (1992). The Complete Beatles Chronicle:The Definitive Day-By-Day Guide To the Beatles' Entire Career (ed. 2010). Chicago: Chicago Review Press. ISBN 978-1-56976-534-0.
Lewisohn, Mark (2013). The Beatles: All These Years, Vol. 1: Tune In. Crown Archetype. ISBN 978-1-4000-8305-3.