Ian Smith

Date personale
Ian Douglas Smith
Ian Smith, c. 1954
Născut	8 aprilie 1919^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] Shurugwi, Provincia Midlands, Zimbabwe
Decedat	20 noiembrie 2007 (88 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[5] 2017
Cauza decesului	boală cerebro-vasculară[*]
Căsătorit cu	Janet Smith[*]
Copii	Alec Smith[*]
Cetățenie	Regatul Unit Rhodesia Zimbabwe
Religie	prezbiterianism
Ocupație	politician agricultor[*]
Locul desfășurării activității	Shurugwi Harare
Limbi vorbite	limba engleză^[3]^[6]
Prim-ministrul Rhodesiei
În funcție 13 aprilie 1964 – 1 iunie 1979
Președinte	Clifford Dupont John Wrathall
Monarh	Elisabeta a II-a
Precedat de	Winston Field
Succedat de	Abel Muzorewa
Lider al Opoziției în Zimbabwe
În funcție 18 aprilie 1980 – mai 1987
Președinte	Canaan Banana
Prim-ministru	Robert Mugabe

Partid politic	Republican Front[] (1980–1987) Frontul Rhodesian (1963–1980) United Federal Party[] (1953–1961) Southern Rhodesia Liberal Party[*] (1948–1953)
Alma mater	Rhodes University[] Chaplin High School[]
Semnătură

Modifică date / text

Ian Douglas Smith^[7] (n. 8 aprilie 1919, Shurugwi, Provincia Midlands, Zimbabwe – d. 20 noiembrie 2007, Cape Town, Africa de Sud)^[7] a fost un politician, fermier și pilot de avion cunoscut drept prim-ministrul Rhodesiei^[8] (sau al Rhodesiei de Sud; astăzi Zimbabwe) din 1964 până în 1979.^[9]^[10] A fost primul premier al țării care nu s-a născut în străinătate și a condus un guvern predominant alb care a declarat unilateral independența față de Marea Britanie în 1965 ca urmare a unei lungi dispute cu privire la condițiile înțelegerii. Smith a rămas prim-ministru timp de aproape 14 ani în care țara sa a fost izolată pe scena internațională și a supravegheat armata Rhodesiei pe parcursul conflictului civil cu gherilele naționaliste de culoare sprijinite de către comuniști. Acesta, văzut ca un reprezentat al Rhodesiei albe, a rămas o figură controversată - susținătorii săi îl descriau drept un om integru și vizionar care a conștientizat adevărurile incomode ale Africii^[11] în timp ce criticii îl caracterizează drept un rasist fără măsură ale cărui politici și acțiuni au cauzat moartea a mii de oameni și au contribuit la viitoarele crize ale statului Zimbabwe.

Smith s-a născut într-o familie de imigranți britanici în Selukwe, un mic oraș din provincia Midlands, cu patru ani înainte de acordarea suveranității coloniei în 1923. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost pilot al Royal Air Force. Un accident în Egipt i-a cauzat răni faciale și corporale care au rămas evidente pentru tot restul vieții; după ce s-a vindecat, a fost transferat în Europa. Acolo a fost doborât și a ajuns să lupte alături de partizanii italieni. Și-a întemeiat o fermă în orașul natal în 1948, iar în același ani a devenit membru al Parlamentului pentru Selukwe - la vârsta de 29 de ani, cel mai tânăr reprezentant pe care l-a avut țara. Inițial dedicat cauzei liberale, acesta s-a alăturat United Federal Party în 1953 și a ocupat funcția de organizator parlamentar începând cu 1958. A părăsit partidul în 1961 ca protest față de noua constituție a teritoriului, iar în următorul an l-a ajutat pe Winston Field să constituie Frontul Rhodesian, un partid politic conservator format numai din persoane de origine europeană, care să militeze pentru independență fără transferul puterii către majoritate.

Smith a devenit vice prim-ministru ca urmare ca câștigării alegerilor de către Frontul Rhodesian în decembrie 1962^[12] și a devenit prim-ministru doi ani mai târziu după demisia lui Field în aprilie. Din moment ce guvernul Marii Britanii a refuzat să garanteze independența, înțelegerile cu prim-ministrul britanic Harold Wilson s-au suspendat, iar Smith și cabinetul său au declarat independența țării pe 11 noiembrie 1965.^[13]^[14]^[15] Ca urmare a acestei acțiuni, Organizația Națiunilor Unite au impus sancțiuni economice Rhodesiei^[13], însă aceștia au fost susținuți de către Africa de Sud și, până în 1974, de Portugalia. Discuțiile purtate cu britanicii în 1966, 1968 și 1971 nu s-au concretizat. Smith a declarat Rhodesia o republică în 1970, iar partidul său a câștigat încă trei alegeri sub conducerea sa pe parcursul următorilor șapte ani. În 1972, când a fost inițiată a doua fază a războiului din Rhodesia, a negociat cu liderul naționalist Abel Muzorewa^[16] și mișcările de gherilă rivale conduse de Joshua Nkomo și Robert Mugabe.

În 1978, Smith și naționaliștii de culoare au semnat Tratatul Intern^[13] conform căruia țara va deveni Zimbabwe Rhodesia în 1979. Mugabe and Nkomo au continuat să lupte, acordul nefiind recunoscut la nivel internațional. Smith a făcut parte din delegația lui Muzorewa care a încheiat un acord cu Marea Britanie și gherilele revoluționare la Lancaster House^[17], iar după recunoașterea independenței statului Zimbabwe în 1980, a devenit liderul opoziției pe parcursul primilor șapte ani ai lui Mugabe la putere. Acesta a critica aspru guvernul Mugabe atât înainte, cât și după retragerea de pe scena politică în 1987;^[18] o mare parte din caietul său de memorii din 1997, The Great Betrayal, era dedicat condamnării lui Mugabe și a altor câțiva politicieni britanici. După ce reputația lui Mugabe a început să sufere, iar economia statului Zimbabwe să scadă, statutul lui Smith și moștenirea sa au început să fie privite într-o lumină pozitivă.^[19] Susținătorii opoziției din statul african îl considerau pe vârstnicul Smith drept un simbol al rezistenței. A rămas în Zimbabwe până în 2005 când s-a mutat în Cape Town, Africa de Sud, din motive medicale.^[20]^[18] După moartea sa doi ani mai târziu la vârsta de 88 de ani^[21]^[22], cenușa sa a fost repatriată și împrăștiată pe terenul fermei sale.