Jerzy Pawłowski

Jerzy Władysław Pawłowski (n. 25 octombrie 1932, Varșovia, Polonia – d. 11 ianuarie 2005, Varșovia, Polonia) a fost un scrimer polonez specializat pe sabie. Din șase participări la Jocurile Olimpice a cucerit cinci medalii olimpice, inclusiv aurul la individual la México 1968. La Campionatul Mondial a câștigat și 18 medalii, inclusiv șapte de aur. A fost și un spion și un agent dublu pentru CIA.

Carieră

S-a născut în 1932 într-o familie foarte patriotă. Bunicul său fusese un membru Legiunii poloneze comandată de Józef Piłsudski, și tatăl său a luptat mai întâi în armata poloneză în timpul invaziei Poloniei, apoi în Batalionul „Zośka” al mișcării de rezistență Armia Krajowa.^[1] A crescut în Varșovia ocupată de naziști.

După cel de-al Doilea Război Mondial a practicat boxul, săritura în lungime și săritura cu prăjina. S-a interesat de scrimă din întâmplare, după ce a găsit o sabie veche într-o groapă de gunoi.^[2] Pan Wołodyjowski, Andrzej Kmicic și Jan Skrzetuski, eroii romanului istoric Prin foc și sabie lui Henryk Sienkiewicz, au devenit idolii săi. În anul 1949 a fost descoperit de maestrul Janos Kevey, care l-a selecționat în lotul național chiar după un an de pregătire.^[2]

În paralel, el s-a alăturat serviciului de informații polonez, Urząd Bezpieczeństwa. Potrivit lui Pawłowski, era vorba de a elimina pericolul represaliilor împotriva tatălui, legate de rolul acestuia în AK.^[1] Serviciul secret i-a cerut să-i spioneze pe colegii săi de lot când se deplasează în străinătate. El și-a început activitatea de spion sub porecla „Papagal” (în poloneză Papuga).^[1] Curând după aceea s-a înrolat ca ofițer în armata poloneză și s-a alăturat serviciilor militare de informații sub porecla „Cinstit” (Szczery). În mod ironic, făcea și în același timp trafic de ceasuri și de echipamente vestici.^[1] În aceeași perioadă s-a căsătorit cu actrița Teresa Szmigielówna.

În anul 1953 a avut primele sale rezultate de notat: medalia de argint la individual la Campionatul Mondial de juniori și bronzul pe echipe la Campionatul Mondial de seniori. La Melbourne 1956 a obținut prima sa medalie olimpică, argintul, fiind depășit de maghiarul Rudolf Kárpáti. A fost laureat și cu argint la proba pe echipe. Un an următor a creat surpriză, devenind pentru prima dată campion mondial la individual: comitetul de organizare nu avea nici un disc cu imnul național al Poloniei, care a fost cântat a capella de polonezii prezenți în sală.^[1] Pawłowski devenit o celebritate în Polonia, ducând un stil de viață somptuos, cu o mașină de lux și tablouri cu semnătura unor mari pictori, pe care îl explica de sume câștigate la poker. În realitate, some mari de bani pierdute la acest joc l-au condus la divorț.^[1]

În anul 1964 a fost recrutat de CIA ca agent dublu pe marginea unei competiție în Statele Unite. Treizeci de ani mai târziu a afirmat că a acționat din patriotism și din ură pentru comunism.^[1] Potrivit generalului Czesław Kiszczak, Pawłowski era motivat mai degrabă de cupiditate. În orice caz, Pawłowski nu avea nici un acces la documente confidențiale, ci a transmis zvonuri despre personalitățile pe care le frecventa. La Jocurile Olimpice din 1968 de la Ciudad de México a ajuns în fază finală, unde l-a întâlnit pe marele său rival, sovieticul Mark Rakita. Condus cu scorul de 3–4, a dat două tuse la rând pentru a câștiga titlul olimpic.^[3] Și-a continuat activitatea competițională până în 1970, cucerind de-a lungul carierei cinci medalii olimpice și 18 medalii mondiale. În anul 1972 a fost desemnat de Federația Internațională de Scrimă drept „cel mai bun sabrer vreodată în lume”.^[3] Un an mai târziu a fost ales președintele Federației Poloneze de Scrimă.^[3]

În luna aprilie 1975 a fost arestat în cel mai mare secret. Un an mai târziu a fost condamnat pentru spionaj la 25 de ani de închisoare. Și-a ispășit sentința în Varșovia și Barczew. În 1985 a făcut obiectul unui schimb cu spioni KGB arestați în Vest, dar a ales să rămână în Polonia.^[3] Câteva zile mai târziu a fost amnistiat de Consiliu de Stat. A rămas foarte discret până la căderea Zidului Berlinului în 1989, după care s-a prezentat drept un patriot și drept un prizonier de conștiință.^[3] La vârsta de 57 de ani, a luat parte la o competiție de nivel înalt și le-a bătut pe conaționalii săi mai tineri, pierzând chiar cu Janusz Olech, vicecampionul olimpic în 1988. După acest incident, Federația Poloneză de Scrimă i-a interzis să participe la competițiile nationale.^[3] În anul 1994 și-a publicat autobiografia sub titlul Duelul meu cel mai lung (Najdłuższy pojedynek).