Keir Starmer

Date personale
Keir Starmer

Nume la naștere	Keir Rodney Starmer
Născut	2 septembrie 1962 (62 de ani)^[5]^[6] Greater London, Anglia, Regatul Unit
Părinți	Rodney Starmer[]^[7] Josephine Anne Baker[]^[7]
Căsătorit cu	Victoria Starmer[*] (din 2007)^[4]
Număr de copii	2^[4]
Cetățenie	Regatul Unit^[8]
Religie	ateism
Ocupație	avocat pledant[*] politician jurist
Locul desfășurării activității	Londra
Limbi vorbite	limba engleză
Prim-ministru al Regatului Unit
Deținător actual
Funcție asumată 5 iulie 2024
Precedat de	Rishi Sunak
Deputat în al 59-lea Parlament britanic
Deținător actual
Funcție asumată 4 iulie 2024^[1]
Circumscripția	Holborn and St Pancras[*]
Legislatură	59th Parliament of the United Kingdom[*]
Grup parlamentar	Partidul Laburist
Ales în	Alegeri generale în Regatul Unit, 2024
Șeful Partidului Laburist
Deținător actual
Funcție asumată 4 aprilie 2020
Precedat de	Jeremy Corbyn
Ales în	2020 Labour Party leadership election (UK)[*]
Lider al Opoziției în Camera Comunelor a Regatului Unit
În funcție 4 aprilie 2020 – 5 iulie 2024
Precedat de	Jeremy Corbyn
Deputat în al 58-lea Parlament britanic
În funcție 12 decembrie 2019 – 30 mai 2024^[2]
Circumscripția	Holborn and St Pancras[*]
Legislatură	58th Parliament of the United Kingdom[*]
Grup parlamentar	Partidul Laburist
Ales în	Alegeri generale legislative în Regatul Unit, 2019
Membru al Consiliului de Coroană al Regatului Unit
Deținător actual
Funcție asumată 19 iulie 2017
Membru al celui de-al 57-lea Parlament al Regatului Unit
În funcție 8 iunie 2017 – 6 noiembrie 2019^[3]
Circumscripția	Holborn and St Pancras[*]
Legislatură	57th Parliament of the United Kingdom[*]
Grup parlamentar	Partidul Laburist
Ales în	alegeri generale în Regatul Unit, 2017
Shadow Secretary of State for Exiting the European Union
În funcție 6 octombrie 2016 – 4 aprilie 2020
Precedat de	Emily Thornberry[*]
Shadow Minister for Immigration
În funcție 14 septembrie 2015 – 27 iunie 2016
Precedat de	David Hanson[*]
Membru al celui de-al 56-lea Parlament al Regatului Unit
În funcție 7 mai 2015 – 3 mai 2017^[3]
Circumscripția	Holborn and St Pancras[*]
Legislatură	56th Parliament of the United Kingdom[*]
Grup parlamentar	Partidul Laburist
Ales în	alegeri generale în Regatul Unit, 2015[*]
Director of Public Prosecutions
În funcție 2008 – 2013^[4]

Premii	Ordinul Bath în grad de comandor[*] (31 decembrie 2013)
Partid politic	Lab
Ideologie	social-democrație
Alma mater	University of Leeds (Bachelor of Laws[])^[4] St Edmund Hall[] (Bachelor of Civil Law[])^[4] Reigate Grammar School[]^[4]
Semnătură

Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Instagram account canal YouTube
Modifică date / text

Sir Keir Rodney Starmer KCB KC (/ˈkɪər/; n. 2 septembrie 1962, Greater London, Anglia, Regatul Unit) este un politician și avocat pledant britanic care deține funcția de prim-ministru al Regatului Unit din 2024 și de lider al Partidului Laburist din 2020. El este membru al Parlamentului din Colegiul Holborn și St. Pancras din 2015. A fost lider al opoziției din 2020 până în 2024 și, de asemenea, director al Procuraturii din 2008 până în 2013.

Născut la Londra și crescut în Surrey, Starmer a urmat cursurile selectivei școli de stat Reigate Grammar School, care a devenit școală privată în timp ce învăța el acolo. El a fost activ politic de la o vârstă fragedă și s-a alăturat organizației Tinerii Socialiști ai Partidului Laburist^⁠(d) la vârsta de 16 ani.^[9] A absolvit Universitatea din Leeds cu o diplomă de licență în drept în 1985 și a obținut o diplomă postuniversitară de licență în drept civil la St Edmund Hall la Universitatea din Oxford în 1986.^[10] După ce a fost admis în barou, Starmer a fost mai ales avocat al apărării în procesele penale, specializat în drepturile omului. El a servit ca consilier pentru drepturile omului la Comisia de Poliție din Irlanda de Nord și a fost numit consilier al reginei^⁠(d) în 2002. Ulterior, a făcut referire la activitatea sa în domeniul polițienesc în Irlanda de Nord ca având o mare influență asupra deciziei lui de a urma o carieră politică.^[11] În perioada în care a fost director al Procuraturii, s-a ocupat de o serie de cazuri majore, inclusiv cazul de crimă Stephen Lawrence^⁠(d).^[12] A fost decorat cu Ordinul Bath în grad de cavaler-comandant (KCB) cu ocazia onorurilor de Anul Nou 2014 pentru serviciile acordate dreptului și justiției penale.^[13]

Starmer a fost ales în Camera Comunelor la alegerile generale din 2015^⁠(d). Ca Backbencher^⁠(d), el a susținut campania nereușită Britain Stronger in Europe^⁠(d) la referendumul pentru rămânerea în Uniunea Europeană din 2016.^[14] El a fost numit ministru din umbră pentru imigrație de către Jeremy Corbyn, dar a renunțat la acest rol în iunie 2016, ca parte a unei serii de demisii din cabinetul din umbră ca semn de protest față de acțiunile lui Corbyn în fruntea Partidului Laburist.^[15] Acceptând un nou post sub conducerea lui Corbyn în acel an ca secretar de stat în umbră pentru ieșirea din Uniunea Europeană, Starmer a susținut propunerea de organizare a unui al doilea referendum pe tema Brexit.^[16] După demisia lui Corbyn în urma înfrângerii Partidului Laburist în alegerile generale din 2019, Starmer i-a urmat acestuia la conducerea partidului, câștigând alegerile interne laburiste din 2020 pe o platformă de stânga.^[17]

Ca lider laburist, Starmer a repoziționat partidul mai spre centrul politic. El a subliniat importanța eliminării antisemitismului în cadrul partidului^⁠(d), o chestiune controversată pe vremea când partidul era condus lui Corbyn. Susținătorii săi l-au lăudat pentru reformele sale pe tema antisemitismului și pentru că a contribuit la îmbunătățirea credibilității laburiștilor în fața electoratului după conducerea anterioară, în timp ce criticii săi l-au acuzat că laburiștii de stânga au fost tratați incorect.^[18]^[19] În 2023, Starmer și-a asumat cinci misiuni pentru guvernul său, vizând probleme precum creșterea economică, sănătatea, energia curată, criminalitatea și educația. Starmer a condus Partidul Laburit la o victorie zdrobitoare la alegerile generale din 2024, punând capăt celor paisprezece ani de guvernare conservatoare. Această victorie zdrobitoare a fost similară cu cea obținută de Tony Blair la alegerile generale din 1997^⁠(d), ultima dată când o laburiștii au înlăturat, din opoziție, prin alegeri, un guvern conservator.