Lămâi

Lămâi
	Citrus x limon
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Diviziune:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Subclasă:	Rosidae
Ordin:	Sapindales
Familie:	Rutaceae
Gen:	Citrus
Specie:	C. limon
Nume binomial
	Citrus limon; (L.) Burm.f.
	Modifică text

Lămâiul (Citrus limon) este un arbust din familia Rutaceae, nativ din Asia, de la 5 la 10 m înălțime, considerat veșnic verde.

Fructul copt are forma sferică alungită și coaja în culori care variază de la verde deschis la galben strălucitor. Fructul ajunge la maturitate toamna târziu în emisfera de nord. Pulpa este suculentă, bogată în acizi și în vitamina C, ceea ce a făcut fructul - datorită conservării ușoare - să fie distribuit în întreaga lume de marinarii care-l utilizau pentru a preveni scorbutul.

Fructul este utilizat în scopuri culinare și non-culinare în întreaga lume - în primul rând pentru suc, deși pulpa si coaja (coaja) sunt de asemeni folosite la gătit. Sucul de lămâie conține aproximativ 5%-6% (aproximativ 0,3 M) de acid citric, care îi dă un gust acru și un pH de 2-3. Gustul acru distinctiv al sucului de lămâie îl face un ingredient cheie în multe feluri de mâncare din întreaga lume.

Varietăți

Bonnie Brae

De formă alungită, neted, cu pielea subțire și fără sâmburi^[1]; crescut în special în zona San Diego, SUA.^[2]

Bush lemon tree (Lămâiul arbust)

Acest lămâi naturalizat crește în sălbăticie în Australia subtropicală. Are un fruct foarte rezistent cu o coajă groasă, o aromă de lămâie puternică, fiind bun pentru gătit. Crește până la aproximativ 4 metri, având nevoie de o zonă însorită.

Eureka^[3]

Varietate californiană (secolul al XIX-lea) ce rezistă tot timpul anului și crește din abundență; este găsit cel mai des în supermarket-uri

Femminello St. Teresa, sau Sorrento ^[4]

Nativ din Italia, coaja fructului acestuia are un conținut bogat în uleiuri și este folosit la producerea limonadei

Fino

Pobabil de origine spaniolă, această varietate produce fructe de dimensiuni mai mici; este de asemeni cunoscut sub denumirile Mesero, Blanco et Primofiori (ou Primofiore).

Jhambiri C. jhambiri ^[5]

Fruct cu aspect rugos, are o culoare galbenă și pulpa foarte acră. Este folosit ca portaltoi în Asia de sud

Lisbon^[6]

Produce fructe amare de bună calitate cu niveluri ridicate de acid și de suc; fructele Lisbon sunt foarte asemănătoare cu cele Eureka. Copacii viguroși și productivi sunt foarte spinoși, în special atunci când sunt tineri.

Meyer^[7]

Aceasta este o încrucișare între un lămâi și un portocal sau mandarin, și a fost numit după Frank N. Meyer, primul care l-a descoperit în 1908. Cu o coajă subțire și ușor mai puțin acid decât Lisbon și Eureka, fructele Meyer au nevoie de mai multă grijă la transport și nu sunt cultivate comercial pe scară largă. Lămâiele Meyer au o coajă mult mai subțire, și de multe ori se maturizează la o culoare galben-portocalie. Lămâiele Meyer sunt ceva mai rezistente la îngheț decât alte lămâi.

Ponderosa^[8]

Copacul este mai sensibil la frig decat lămâiul obișnuit, dar are fructele cu coajă groasă și foarte mari.

Variegated Pink^[9]

Un soi de Eureka sau Lisabona, cu modele multicolore pe frunze și cojile fructelor verzi imature. La maturare la galben, modelul pestriț dispare din coaja fructelor. Pulpa și sucul sunt de culoare roz sau roz-portocaliu, în loc de galben.

Verna ^[10]

Varietate spaniolă cea mai cultivată în Europa. Fructele de dimensiuni medii sunt aproape fără sâmburi.

Villafranca^[11]
Yen Ben^[12]

Varietate australiană creată in anul 1930.

Yuzu^[13]

Originar din China, și ulterior introdus în Japonia și Coreea, yuzu are o aromă asemănătoare unui amestec de lămâie meyer și grapefruit alb. Yuzu este probabil un hibrid între ichang papeda și un mandarin. Yuzu este probabil cel mai rezistent la frig dintre citrice.

Istoric

Un studiu genetic a lămâiei consideră că este un hibrid între un portocal acru și un lămâi sălbatic („citron”) ^[14].

Se presupune că primul lămâi a crescut în sudul Indiei, nordul Burmei, și China ^[15]^[16]. În Asia de Sud și de Sud-Est, acesta a fost cunoscut pentru proprietățile sale antiseptice și a fost folosit ca un antidot pentru diferite otrăvuri. În India, fructul, lămâia, este utilizată în viața de zi de zi pentru diverse scopuri. Este utilizată în toată medicină tradițională indiană, în principal, în medicina Siddha și Ayurveda. Acesta este unul dintre ingredientele principale în multe din bucătăria indiană. Lămâia marinată sau mango marinat fac parte din masa zilnică de prânz în sudul Indiei în special în Pooja hindusă.

Lămâiul a intrat în Europa (aproape de sudul Italiei), nu mai târziu de primul secol d.Hr., în timpul Romei Antice. Cu toate acestea, nu a fost cultivat pe scară largă ^[17]. A fost introdus mai târziu în Persia și apoi în Irak și Egipt în jurul anului 700 d.Hr.. Lămâiul a fost înregistrat în literatura de specialitate într-un tratat în limba arabă despre agricultură din secolul XX și a fost, de asemenea, folosit ca plantă ornamentală în grădinile islamice ^[17]. A fost distribuit pe scară largă în întreaga lume arabă și regiunea mediteraneeană între 1000 și 1150.

Prima cultivare substanțială de lămâi în Europa a început în Genova, în mijlocul secolului XV ^[17]. Mai târziu a fost introdus în America în 1493, atunci când Cristofor Columb a adus semințe de lămâie în Hispaniola de-a lungul călătoriilor sale. Cucerirea spaniolă a ajutat la răspândirea în întreaga Lume Nouă a semințelor de lămâie. Acesta a fost folosit în principal ca ornament și medicină ^[17]. În secolele XVIII și XIX, odată cu utilizarea lămâilor pe scară largă în gătit și ca potențiator de aromă, acestea au fost din ce în ce mai mult plantate în Florida și California ^[18].

În 1747, James Lind experimentează pe marinarii care suferă de scorbut adăugând vitamina C din suc de lămâie în dieta lor ^[19].

Etimologic, cuvântul lămâie, sugerează o origine din Orientul Mijlociu. Una dintre cele mai vechi menționări apare într-un document vamal în limba engleză din 1420-1421, cu originea din limba franceză veche Limon. Mergând pe această cale, se ajunge la latină limone, provenit din arabică laymūn sau līmūn ليمون, și din persană līmūn لیمو (un termen generic pentru citrice) care este cognitiv cu sanskrita निम्ब (nimbū, lime) ^[20].

Utilizare

Componență chimică

Ca medie, lămâia conține aproximativ 3 linguri (50 ml) de suc. Permiterea lămâii să ajungă la temperatura camerei înainte de stoarcere (sau încălzirea scurta într-un microunde) face mai ușoară extragerea sucului. Lămâile lăsate nerefrigerate pentru perioade lungi de timp sunt susceptibile la mucegai.

lămâie, crudă, fără coajă (valori nutritive pentru 100 g)
apă : 88,98 g	greutate uscată : 0,30 g	fibre alimentare : 2,8 g	valoare energetică : 29 kcal
proteine : 1,10 g	lipide : 0,30 g	glucide : 9,32 g	zaharuri simple : 2,50 g
elemente chimice
calciu : 26 mg	fier : 0,60 mg	magneziu : 8 mg	fosfor : 16 mg
potasiu : 138 mg	cupru : 0,037 mg	sodiu : 2 mg	zinc : 0,06 mg
vitamine
vitamina C : 53,0 mg	vitamina B1 : 0,040 mg	vitamina B2 : 0,020 mg	vitamina B3 : 0,100 mg
vitamina B5 : 0,190 mg	vitamina B6 : 0,080 mg	vitamina B9 : 0 µg	vitamina B12 : 0,00 µg
vitamina A : 22 UI	retinol : 0 µg	vitamina E : 0,15 µg	vitamina K : 0,0 µg
acizi grași
acizi grași saturați : 0,039 g	acizi grași mono-nesaturați : 0,011 g	acizi grași poli-nesaturați : 0,089 g	colesterol : 0 mg

Culinar

Fructul are utilizări multiple în bucătărie:

Sucul proaspăt este utilizat în condimentarea peștelui sau folosit atât în marinarea acestuia, acizii din suc neutralizând aminele din pește transformându-le în săruri de amoniu nevolatile, cât și a cărnii roșii unde acizii hidrolizează fibrele dure de colagen, dar pH-ul scăzut distruge proteinele făcând carnea să se usuce la gătire.
Acesta înlocuiește, în funcție de gust, oțetul în salate.
Adăugând apă și zahăr, se obține limonada, o băutură răcoritoare; este folosit astfel în mai multe băuturi slab alcolizate și cocktailuri
Sucul de lămâie este folosit uneori ca un conservant de scurtă durată la anumite alimente (fructe sau legume) care au tendința de a se oxida (prind o culoare maro) după tăiere acidul său distrugând enzimele care produc această oxidare.
Acesta este adesea utilizat în coacere, în special în rețeta pentru plăcintă de lămâie

Medicinal

Sucul, care are proprietăți antiseptice datorită pH-ului scăzut, este utilizat de la produse de prim ajutor până la tratamente împotriva durerii de gât.

Având o cantitate mare de vitamina C, sucul este deseori folosit pentru beneficiile acesteia în medicina naturală. De asemeni, cu un conținut puternic de antioxidanți naturali (flavonoide), se presupune că putea juca un rol împotriva bolilor degenerative ale creierului, ca Alzheimer ^[21].

Este tot mai folosit în cosmetică pentru a da elasticitate pielii.

Într-o cercetare din cadrul „The Ohio State University”, SUA, s-a observat că aroma uleiului de lămâie folosită în aromo-terapie, nu influențează sistemul autoimun uman, dar poate modifica starea de spirit ^[22].

Produse chimicale

Uleiul obținut din coajă este folosit în curățirea suprafețelor din lemn, prin capacitatea solventului d-limonen de a dizolva ceara veche, amprentele și mizeria.

Este folosit în produsele de întinerire a vaselor de gătit din cupru.

În produsele de curățire pentru bucătărie și toaletă, sucul de lămâie este utilizat atât ca deodorizant cât și pentru a înlătura grăsimea, petele și a dezinfecta. Amestecat cu bicarbonat de sodiu, poate scoate petele de pe cutiile din plastic folosite la stocarea mâncării ^[23].

În scoli fructul, asemenea altor citrice, este folosit ori pentru a arăta producerea curentului electric, prin atașarea unor electrozi la mai multe lămâi, obținându-se un curent de joasă intensitate, dar suficient pentru a alimenta un ceas electric ^[23].

Producție fruct

India este prima în lista producătorilor cu aproximativ 23,7% din totalul furnizării, urmată de Mexic (~13,2%), Argentina (~7,8%), China (~7,4%) și Brazilia (~7,1%).

Primii zece producători de lămâi – 2010
Țară	Producție (Tone)
India	3,098,900^Im
Mexic	1,891,400
Argentina	1,113,380
China	1,058,105^F
Brazilia	1,020,350
Statele Unite ale Americii	800,140
Turcia	787,063
Iran	706,800^Im
Spania	578,200^Im
Italia	522,377
Total la nivel mondial	14,244,782
* = Date neoficiale, fără simbol = cifră oficială, F = estimare FAO, Im = Im = datelor FAO bazat pe metodologia de imputare; Sursă: Organizatia de Alimentație si Agricultură a Națiunilor Unite: Departamentul Economic și Social: Divizia de statistică Arhivat în 19 iunie 2012, la Wayback Machine.

Vezi și

Lămâie verde

Note

^ Spalding, William A. (1885). The orange: its culture in California: With a brief discussion of the lemon, lime, and other citrus fruit. With an appendix on insects injurious to citrus trees, and how to combat them. Riverside, California: Press and Horticulturist Steam Print. p. 88. Accesat în 2 martie 2012. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor)
^ Carque, Otto (1923, 2006). Rational Diet: An Advanced Treatise on the Food Question. Los Angeles, California: Kessinger Publishing. p. 195. ISBN 9781428642447. Accesat în 2 martie 2012. Mai multe valori specificate pentru |pages= și |page= (ajutor); Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Foto Lămâiul arbust
^ „Taste of a thousand lemons”. Los Angeles Times. Accesat în 21 noiembrie 2011.
^ The Indian Journal of Agricultural Sciences (în engleză), Google Books, 1951
^ Foto Lisbon
^ „Foto Meyer”. Arhivat din original la 6 octombrie 2011. Accesat în 29 martie 2012.
^ Foto Ponderosa
^ Photo
^ „Australiancitrusgrowers.com” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 15 septembrie 2009. Accesat în 29 martie 2012.
^ „The Circle | Channel Ten”. 9am.ten.com.au. Arhivat din original la 22 aprilie 2009. Accesat în 6 iunie 2010.
^ „New Zealand Citrus”. ceventura.ucdavis.edu. Arhivat din original la 10 iunie 2010. Accesat în 13 iunie 2010.
^ „Photo”. Arhivat din original la 6 octombrie 2011. Accesat în 29 martie 2012.
^ Gulsen, O.; M. L. Roose (2001). "Lemons: Diversity and Relationships with Selected Citrus Genotypes as Measured with Nuclear Genome Markers". Journal of the American Society of Horticultural Science, 126:309–317
^ Wright, A. Clifford. History of Lemonade, CliffordAWright.com
^ The origins Arhivat în 19 octombrie 2011, la Wayback Machine., limmi.it.
^ ^a ^b ^c ^d „copie arhivă”. Arhivat din original la 7 mai 2013. Accesat în 30 martie 2012.
^ Morton, J. 1987. Lemon. p. 160–168. Fruits of warm climates. (Julia F. Morton, Miami, FL.) @ Purdue University
^ Case 3: Naval Medicine: The Fight Against Scurvy Arhivat în 16 octombrie 2009, la Wayback Machine. @ King's College at London. Information on this site is based from: James Lind. A treatise on the scurvy. Second edition. London: printed for A. Millar, 1757. [St. Thomas's Historical Collection 28.b.9].
^ Dictionary.com
^ Source:Journal of Agricultural and Food Chemistry, janv. 2008
^ 9 Ohio State University Research, 3 martie 2008 Arhivat în 18 octombrie 2011, la Wayback Machine. Study is published in the March 2008 issue of the journal Psychoneuroendocrinology
^ ^a ^b Energyquest.ca.gov Arhivat în 19 mai 2017, la Wayback Machine. California Energy Commission