Prima macrolidă descoperită a fost eritromicina, care a fost utilizată pentru prima dată în anul 1952. Eritromicina a fost folosită pe scară largă ca alternativă la tratamentul cu penicilină în cazul pacienților care prezintă alergie la aceasta sau în cazul infecțiilor penicilino-rezistente. Ulterior au fost dezvoltate prin semisinteză și alte macrolide, printre care se numără azitromicina și claritromicina. Acestea au fost proiectate în așa fel încât să poată fi absorbite mai ușor și să provoace mai puține efecte secundare (eritromicina produce reacții secundare la nivel gastrointestinal la majoritatea pacienților aflați sub tratament).[2]
Macrolidele sunt inhibitori ai biosintezei proteice bacteriene, și se crede că acest efect se datorează blocării acțiunii peptidil-transferazei care are rolul de a lega catena peptidică în alungire de următorul aminoacid[4] (efect similar cu cel al cloramfenicolului).[5] De asemenea, macrolidele inhibă procesul de translație de la nivel ribozomal.[4] Un alt mecanism propus este cel de disociere prematură al peptidil-ARNt de pe ribozom.[6]
Cu alte cuvinte, antibioticele macrolidice se leagă reversibil de situsul P al subunității 50S a ribozomului bacterian, având un efect bacteriostatic. Moleculele se concentrează activ în leucocite, fiind astfel transportate direct la locul producerii infecției.[7]
^Klein JO (aprilie 1997). „History of macrolide use in pediatrics”. The Pediatric Infectious Disease Journal. 16 (4): 427–31. doi:10.1097/00006454-199704000-00025. PMID9109154.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^Drainas D, Kalpaxis DL, Coutsogeorgopoulos C (aprilie 1987). „Inhibition of ribosomal peptidyltransferase by chloramphenicol. Kinetic studies”. European Journal of Biochemistry. 164 (1): 53–8. doi:10.1111/j.1432-1033.1987.tb10991.x. PMID3549307.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^Tenson T, Lovmar M, Ehrenberg M (iulie 2003). „The mechanism of action of macrolides, lincosamides and streptogramin B reveals the nascent peptide exit path in the ribosome”. Journal of Molecular Biology. 330 (5): 1005–14. doi:10.1016/S0022-2836(03)00662-4. PMID12860123.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^Nguyen M, Chung EP (august 2005). „Telithromycin: the first ketolide antimicrobial”. Clinical Therapeutics. 27 (8): 1144–63. doi:10.1016/j.clinthera.2005.08.009. PMID16199242.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)