Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Mincu.
Marin Mincu (n. , Slatina, Olt, România – d. , București, România) a fost un poet, critic literar, istoric literar, semiolog și eseist român.
Biografie
Familie
Marin Mincu s-a născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță si Voica Anica.
Studii
Școala primară Clocociov (1951-1955), Școala elementară Mixtă-Gară (1955-1958), Liceul Radu Greceanu din Slatina (1958-1962), Facultatea de filologie a Universității București (1962-1967).
Specializare în semiotica literară la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Torino (1974-1978).
Doctor în filologie la Universitatea din București, 1971, cu tema „Opera literară a lui Ion Barbu”.
Data primirii în Uniunea Scriitorilor: 1972; în ASPRO: 1996.
Funcții didactice universitare
Preparator prin concurs la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța (1968-1971), asistent universitar doctor la aceeași instituție (1971-1973), lector universitar doctor (1973-1974), lector universitar la Facultatea de litere și filozofie a Universităților din Torino și din Milano (1974-1978), conferențiar universitar doctor la Facultatea din Constanța (1979), profesor titular asociat (prin concurs) la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența (1978-1994), profesor universitar doctor la Facultatea de litere din Constanța (1990-2009). Conducător de doctorat la Universitatea din București (1990, până la data decesului, 4 dec. 2009). Prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius” (1990-1998).
Viață literară
Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la Amfiteatru (Confruntări critice), Luceafărul (Semn), România literară (Poezia tânără), Viața românească (Intermezzo), Paradigma (editorial), Ziua literară (cronică literară), Tomis (Repere), Contemporanul –Ideea europeană (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptămânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: Alfabeta (Milano), La fiera letteraria (Roma), Strumenti critici (Torino), Uomo e cultura (Palermo), Il cavallo di Troia (Roma), Inventario (Firenze), L’Indice (Torino), Il Ponte (Firenze), La nuova Rivista Europea (Milano, unde a făcut parte din Colegiul european de redacție) etc.
Inițiative culturale: Membru fondator al Universității Ovidius din Constanța (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală Paradigma (1993) și Editura Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția „Biblioteca italiană” și colecția de poezie Euridice. Coordonator al Cenaclului de Marți din cadrul Universității Ovidius din Constanța, în perioada 1992 - 1998, în care s-au afirmat o serie de poeți dintre care amintim: Sorin Dinco, Mircea Țuglea, Ileana Bâja, Grigore Șoitu, Mugur Grosu și George Vasilievici[3]. Președinte al Cenaclului Euridice al Uniunii Scriitorilor (2002-2003) și, în continuare – până în 2008, al Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”.
Debut: cu critică în Gazeta literară (articolul „Stilul criticii”, 30 aprilie 1964) și cu poezii în revista Amfiteatru (aprilie 1966).
Debut editorial: în poezie cu vol. Cumpănă (Editura pentru literatură, 1968); în critică: Critice (Editura pentru literatură, 1969); în roman: Intermezzo ( Editura Albatros, 1984).
Deces
Marin Mincu a decedat la Spitalul Elias din București în dimineața zilei de 4 decembrie2009 în urma unui anevrism cerebral survenit la Televiziune și este înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală.
Opera
În România
I. Poezie:
Cumpănă, E.P.L., 1968; Calea robilor, Cartea românească, 1970; Eterica noapte, Albatros, 1972; Văile vegherii, Cartea românească, 1974; Discurs împotriva morții, Eminescu, 1977; Pradă realului, Cartea românească, 1980; Proba de gimnastică, Albatros, 1982; Pradă realului, Cartea românească, 1985, colecția „Hyperion”, antologie, cu o postfață de Laurențiu Ulici; Despre fragilitatea vieții, Albatros, 1987; Despre fragilitatea vieții, antologie de autor în colecția „Poeți români contemporani”, cu o prefață de Valentin F. Mihăescu, Eminescu, 1997; Am visat că visez că sunt înger, Asociația Scriitorilor din București/ Eminescu, 1998; Vine frigul, antologie în colecția B.P.T.nr. 1501, cu un tabel cronologic de George Popescu, o prefață de Gheorghe Grigurcu și o postfață de Irina Mavrodin, Minerva, 2000; Cum mi-am înscenat un accident de mașină, editura Vinea, București, 2002; Pacient la spitalul fundeni, editura paralela 45, București, 2007. Postum: vol. Dulce vorbi în somn, Ed. Vinea, 2011.
II. Roman
Intermezzo (Albatros, București, 1984; ediția a II-a, revizuită, în colecția „100+1”, cu o prefață de Romul Munteanu și o postfață de Gabriel Dimisianu, Gramar, București, 2000; ediția a III-a, revăzută, cu o postfață de Bogdan Alexandru Stănescu, Polirom, Iași, 2007); Intermezzo II, Cartea românească, 1989; Intermezzo III, cu o postfață de Octavian Soviany, Albatros, 2002; Intermezzo IV, jurnalul florentin, Pontica, Constanța, 1997; Jurnalul lui Dracula, rescriere, cu unele referințe critice apărute în Italia (Cesare Segre, Piero Bigongiari, Sergio Givone, D’Arco Silvio Avalle, Lucio Klobas, Giuseppe Pontiggia, Renato Minore, Alfredo Giuliani, Paolo Fabrizio Iacuzzi, Ernestina Pelegrini) și două interviuri cu Ioan Buduca și Cristian Teodorescu, Polirom, Iași, 2004; Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu, rescriere, cu un preambul al autorului („Cum am devenit romancier italian”) și cu unele referințe critice apărute în Italia (Roberto Carifi, Giuseppe Cassieri, Dario Fertilio, Francesco Specchia, Giancarlo Caprettini, Luciano Morandini), Polirom, Iași, 2005.
III. Critică, istorie și teorie literară:
Critice, E.P.L., 1969; Critice II, Cartea românească, 1971; Poezie și generație, Eminescu, 1975; Ion Barbu comentat, Albatros, 1975, ediția a II-a, în colecția „Clasici români interpretați” a editurii Pontica, 1995; Repere, Cartea românească, 1977; „Luceafărul” comentat, Albatros, 1978; ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1996; Ion Barbu. Eseu despre textualizarea poetică, (Cartea Românească, 1981; ediția a II-a, cu un tabel cronologic de George Popescu, colecția B.P.T., Minerva, 2000); Avangarda literară românească (editura Minerva, 1983, ediția a II-a, revăzută, colecția B.P.T., Minerva, 1999; ediția a III-a, revăzută și adăugită, Pontica, Constanța, 2006); Lucian Blaga comentat, Albatros, 1983, ediția a II-a în colecția „Clasici români interpretați”, Pontica, 1995; Eseu despre textul poetic II, (Cartea românească, 1986; ediția a II-a, cu o prefață de Ștefan Borbely, editura paralela 45, Pitești, 2006); Opera literară a lui Ion Barbu, Cartea românească, 1990; Textualism și autenticitate, Pontica, Constanța, 1993; Poezia română actuală (O antologie comentată), vol. I-II, Pontica, 1998; vol. III, Pontica, 1999; Poeticitatea română postbelică, Pontica, 2000; Paradigma eminesciană, Pontica, 2000; A fi mereu în miezul realului, interviuri, cu un studiu introductiv de Octavian Soviany, Pontica,
Poezia română în secolul XX, vol. I, Pontica, 2003; Avataruri de tranziție, Pontica, 2004; Fărâme critice, Pontica, 2005; O panoramă critică a poeziei române din secolul al XX-lea, Pontica, 2007, Cvasitratat de/despre literatură, Ed. Paralela 45, 2009.
Postum: Vol. Polemos, Ed. Compania, 2011.
IV. Traduceri din alți autori:
D’Arco Silvio Avalle, Modele semiologice în Comedia lui Dante, în colaborare cu Ștefania Mincu, Univers, 1979; Poeți italieni din secolul XX. De la Pascoli la Magrelli, Cartea românească, 1988.
V. Volume și ediții îngrijite, studii introductive, prefețe, postfețe:
Al. Macedonski, Excelsior, poezii, prefață de..., BPT, Minerva, 1968; Mihail Sadoveanu, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, postfață de..., colecția „Arcade”, Minerva, 1972; Ion Gheorghe, Poeme, cuvânt înainte de.., Colecția „Cele mai frumoase poezii”, Albatros, 1972; Mihail Sadoveanu, Creanga de aur, prefață de..., BPT, Minerva, 1973; Ion Heliade-Rădulescu, Poezii-Proză, antologie și repere istorico-literare de..., seria „Patrimoniu”, Minerva, 1977; D’Arco Silvio Avalle, Modele semiologice în Comedia lui Dante, prefață de..., colecția „Studii”, editura Univers, 1979; Nichita Stănescu, Pravoto na vreme, introducere de..., Ed. MISLA, Struga, 1982; Maria Corti, Principiile comunicării literare, prefață de..., colecția „Studii”, Univers, 1983; Umberto Eco, Pendulul lui Focault, postfață de..., colecța Biblioteca italiană, Pontica, 1991; Maria Corti, Cântecul sirenelor, postfață de..., colecția Biblioteca italiană, Pontica, 1991; De ce scriu poezie, anchetă de..., colecția „Interviuri”, Pontica, 1996; Lucio Klobas, Gândirea extremă, postfață de..., colecția Biblioteca italiană, Pontica, 1998; Mihai Eminescu, Poesie/ Poezii, ediție îngrijită de..., Pontica, 1998; Mario Luzi, Poezii, prefață de..., colecția Biblioteca italiană, Pontica, 2002; Canon și canonizare, anchetă coordonată de..., Pontica, 2003; Dosarul Cenaclului Euridice, coordonare de..., vol. I-II, editura Ziua, București, 2003; vol. III, Pontica, Constanța, 2004; vol. IV-VII, Pontica, 2005.
În Italia
I canti narrativi romeni. Analisi semiologica, Torino, Giappichelli, 1977; I mondi sovrapposti. La modellizzazione spaziale nella fiaba romena, Torino, Giappichelli, 1978; Poesia romena d’avanguardia. Testi e manifesti. Da Urmuz a Ion Caraion, in collaborazione con Marco Cugno, colecția Universale economica, Milano, Feltrinelli, 1980; La semiotica letteraria italiana, colecția Universale economica, Milano, Feltrinelli, 1982; Mito-fiaba-canto narrativo. La trasformazione dei generi letterari, Roma, Bulzoni, 1986; Nuovi poeti romeni, in collaborazione con Marco Cugno, Firenze, Vallecchi, 1986; Mircea Eliade e l’Italia, in collaborazione con Robrto Scagno, Milano, Jaca Book, 1987; Dizionario degli autori (parte romena), Milano, Bompiani, 1987; Nichita Stănescu, 11 elegie, a cura di..., Milano, editore Vanni Scheiwiller, 1987; Fiabe romene di magia, colecția Tascabili Bompiani, 1989; Lucian Blaga, Ipoemi della luce, a cura di..., in collaborazione con Sauro Albisani, Milano, Garzanti, 1989; Mihai Eminescu, Lucifero, in collaborazione con Sauro Albisani, editore Vanni Scheiwiller, Milano, 1989; Mihai Eminescu, Genio desolato, a cura di..., Bergamo, editore Lubrina, 1989; Mihai Eminescu e il romanticismo europeo, in collaborazione con Sauro Albisani, Roma, Bulzoni, 1990; Il diario di Dracula, romanzo, con una prefazione di Cesare Segre e con una postfazione di Piero Bigongiari, colecția „I grandi tascabili”, Bompiani, Milano, 1992; Paul Celan, Scritti romeni, a cura di..., Udine, Campanotto editore, 1994; Il diario di Ovidio, romanzo, con una prezentazione di Umberto Eco, Milano, Bompiani, 1997; I poeti davanti all’apocalisse, con una postfazione di Giovanni Rotiroti, Udine, Campanotto editore, 1997; Mihai Eminescu, La mia ombra e altri racconti, a cura di..., colecția Biblioteca Universale Rizzoli, Milano, 2000.
Traduceri în alte limbi din opera originală:
Volume de poezie: In agguato (în limba italiană, traducere de Alfredo Giuliani și Marin Mincu, cu o notă critică de Mario Luzi, editura Vanni Scheiwiller, milano, 1986); Lazni traktat o jagnjetu (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999);
Il arrive, le froid (traducere în franceză de Ilie Constantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția monde latin, maison de la poesie D’Amay, 2003).
Studii monografice: George Popescu, Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii, editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, Experiment și angajare ontologică, eseu despre opera lui Marin Mincu, editura Gramar, București, 2002, 471 p.; (Cu o bibliografie critică exhaustivă, cuprinzând circa 500 de trimiteri bibliografice dintre care circa 400 în România iar restul în Italia).
În volume (selectiv): Ștefan Augustin Doinaș, Lampa lui Diogene, Eminescu, 1970; Gheorghe Grigurcu, Idei și forme critice, Cartea Românească, 1973; Dan Culcer, Citind sau trăind literatura, Dacia, 1976; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, Cartea Românească, 1980; Mircea Zaciu, Lancea lui Ahile, Dacia, 1980; Mihai Dinu Gheorghiu, Reflexe condiționate, Junimea, 1983; Lucian Raicu, Fragmente de timp, Cartea Românească, 1984; Paolo Fabrizio Iacuzzi, Dizionario degli autori, Bompiani, 1987; Romul Munteanu, Jurnal de cărți, vol. 5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, Albatros, 1995; Cornel Moraru, Obsesia credibilității, Editura Didactică, 1996; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectiva critică, editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, Poezie română contemporană, II, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, Lista lui Manolescu, III, Aula, 2001; Cornel Moraru în Dicționarul esențial al scriitorilor români, Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, Printre primejdiile criticii, Fundația culturală Paradigma, 2004; Ștefan Borbély, Existența diafană, Ed. Ideea europeană, 2011.
În periodice (selectiv)
În România: Nicolae Manolescu, Cumpănă, „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, Critice, „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, Calea robilor, „România literară”, 52, 1970; Mircea Iorgulescu, Critice II, „România literară”, 44, 1971; Marian Popa, Critice II, „Săptămâna”, 52, 1971; Daniel Dumitru, Eterica noapte, „Convorbiri literare”, 1, 1973; Cornel Ungureanu, Legile meseriei (Văile vegherii), „Orizont”, 12, 1975; Al. Dobrescu, Poezie și generație, „Convorbiri literare”, 11, 1975; M. Nițescu, Ion Barbu comentat, „Viața românească”, 6, 1975; Mircea Scarlat, Repere, „Săptămâna”, 409, 1978; Mihai Ungheanu, Repere, „Luceafărul”, 6, 1979; Nicolae Manolescu, Luceafărul: o ipoteză originală, „Contemporanul”, 26, 1979; Edgar Papu, O recentă interpretare a „Luceafărului”, „Luceafărul”, 2, 1979; D.R. Popa, Avangardismul poetic românesc într-o antologie italiană, „Tribuna României”, 190, 1980; Valeriu Cristea, Când te fură realul, „România literară”, 37, 1981; Mircea Iorgulescu, Pradă realului, „România literară”, 15, 1981; Alex. Ștefănescu, A avea ultimul cuvânt, „Tomis”, 3, 1981; Nicolae Manolescu, Teoria și practica textului, „România literară”, 12, 1982; Lucian Raicu, Probele realului, „România literară”, 33, 1983; Livius Ciocârlie, Critica textuală a Jocului secund, „România literară”, 12, 1983; Marcel Pop-Corniș, Metodă și „esprit de finesse”, „Luceafărul”, 12, 1983; Constantin Pricop, Clovni și gimnaști, „Convorbiri literare”, 6, 1983; Mircea Martin, Vocația europeană, „Flacăra”, 16, 1984; Nicolae Manolescu, Intermezzo, „România literară”, 6, 1985; Radu G. Țeposu, Intermezzo, „Flacăra”, 49, 1985; Ion Bogdan Lefter, Intermezzo, „Viața românească”, 12, 1985; Edgar Papu, O creativitate tânără, „Luceafărul”, 39, 1986; Radu Călin Cristea, Eseu despre textul poetic II, „Familia”, 5, 1987; Adrian Marino, Critica sincronică, „Tribuna”, 4, 1988; Al. Cistelecan, Psaltirea textualistă pre vresuri tocmită, „Vatra”, 7, 1988; Nicolae Manolescu, Autenticitatea scriiturii, România literară”, 27, 1989; Monica Spiridon, Drumul spre Meka sau aventura textuală, „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, Tema povestitorului, „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, Lecția de anatomie, „Ramuri”, 5, 1990; Ioan Buduca, Despre textualism, „Contemporanul”, 31, 1990; Maria Cornelia Oros, Dracula postmodernul, „Euphorion”, 1, 1994; Florin Mihăilescu, Textul ca mit modern, „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, Bilanțul poetic, „Poesis”, 3-4, 1998; Dan Silviu Boerescu, Monument versus document: utopia necesară, „Contemporanul”, 1, 1999; Constantin Ciopraga, Poezia română actuală, „Dacia literară”, 6, 2000; Luminița Marcu, Poeticitate românească postbelică, „România literară”, 25, 2001; Solomon Marcus, A fi mereu în miezul vieții literare românești, „Viața românească”, 5-6, 2002; Mircea Popa, Marin Mincu sau farmecul nedisimulat al insurgenței, „Adevărul literar și artistic”, 626, 2002; Nora Iuga, Mihail Gălățanu, Irina Mavrodin, Solomon Marcus, Ion Pop, Adrian Dinu Rachieru, Florin Mihăilescu, Șerban Foarță, Luca Pițu în grupajul „Marin Mincu. 60”, „Viața românească”, nr. 12, 2004; Tudorel Urian, Avataruri de tranziție, „România literară”, nr. 13, 5-12 aprilie 2005; Luminița Marcu, Intelectualul draculesc, „Suplimentul de cultură”, Iași, nr. 40, 27 august-2 septembrie 2005; Giovanni Rotiroti, Marin Mincu și abolirea subiectului în text, Paradigma, nr. 1-2/ 2012.
In Italia(selezione): Alfredo Giuliani, „Glossa”, Alfabeta”, nr. 73, iunie, 1985; Giovanni Raboni, „Solenni, notturni”, „Messaggero”, 7 august 1986; Maria Corti, „Il pendolare Marin Mincu”, „Alfabeta”, nr. 84, mai 1986; Paolo Fabrizio Iacuzzi, „In agguato”, „Autografo”, nr. 8, 1986; Gabriella D’ Inna, „Il reale in agguato”, „Fiera”, octombrie 1986; Monica Farnetti, „In agguato”, „Inventario”, nr. 5, 1987; Lorenzo Renzi, „Nella storia e nell’individuo”, „L’Indice”, februarie 1988; Cesare Segre, „Mito-fiaba-canto narrativo”, „Corriere del Ticino”, 21 februarie 1987; Angelo Marchese, „Mito-fiaba-canto narrativo”, „Inventario”, nr. 20-22, 1987; Cesare Segre, „Il diario di Dracula del romeno Marin Mincu”, „Corriere della sera”, 4 octombrie 1992; D’Arco Silvio Avalle, „In prigione con Dracula”, „La Nazione”, 29 octombrie 1992; Giuseppe Pontiggia, „Il diavolo, certamente”, „Panorama”, 15 noiembrie 1992; Alfredo Giuliani, „Perche il papa calunnio Dracula?”, „La Repubblica”, 12 noiembrie 1992; Simonetta Bartolini, „Era amico del Magnifico e di altri umanisti”, „L’Independente”, 12 noiembrie 1992; Renato Minore, „Dracula, principe del dubbio”, „Il Messaggero”, 16 februarie 1993; Ernestina Pellegrini, „Note su Il diario di Dracula”, „Inventario”, nr. 1, 1994; Roberto Carifi, „Ovidio nel vuoto della solitudine”, „La Nazione”, 27 mai 1997; Dario Fertilio, „Ovidio? Un poeta in fuga che non ne poteva piu delle donne”, „Il corriere della sera”, 12 octombrie 1997; Giuseppe Cassieri, „Il mio Ovidio sul Mar Nero”, „La Stampa”, 7 august 1997; Gianpaolo Caprettini, „Come pesce negli abissi”, „L’Indice”, februarie 1998;
Sara Noris, „Premio di narrativa Bergamo”, „Il Giorno”, 27 martie 1998; Lucio Klobas, „Narrativa italiana: come si vince un premio”, „L’Informazione bibliografica”, nr. 1, 1998; Giovanna Toninelli, „A Marin Mincu il premio Bergamo”, „L’Eco di Bergamo”, 23 aprilie 1998; Luciano Morandini, „Marin Mincu, dal Diario di Dracula al Diario di Ovidio”, „Zeta”, nr. 51-52, mai 1998.
Premii și distincții
În țară
1981 – Premiul Asociației Scriitorilor din București (Ion Barbu – Eseu despre textualizarea poetică, editura Cartea Românească , 1981)
2000 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România (Poeticitate românească postbelică, editura Pontica, 2000)
Premii internaționale
1989 – Premio Internazionale Eugenio Montale (Roma)
1993 – Premio letterario Carlo Betocchi (Città di Piombino)
1996 – Premiul Herder (Viena)
1998 – Premio Nazionale di Narrativa (Bergamo, pentru romanul Il diario di Ovidio, editura Bompiani, 1997)
Nominalizări
1993 – Premio Nazionale di Narrativa (Bergamo, pentru romanul Il diario di Dracula, editura Bompiani, 1992)
1998 – Prix Union Latine (Roma, pentru romanul Il diario di Ovidio, Bompiani, 1998)
2005 – Premio Giuseppe Acerbi (Castel Goffredo, pentru romanul Il diario di Dracula, Bompiani, ediția a III-a, 2004)
Distinctii
2004 – Ufficiale della Repubblica Italiana
