În dreptul penal, măsurile de siguranță reprezintă un anumit tip de sancțiune penală ce pot fi adoptate de către instanța de judecată cu scopul de a evita comiterea vreunei infracțiuni în viitor.
Pentru a-i putea fi aplicate măsuri de siguranță, infractorul nu necesită neapărat să fie imputabil, acestea putând fi dispuse în cazul unei cauze neimputabile, dar nu și în prezența uneia nejustificate.[1] Cu alte cuvinte, un judecător poate dispune de măsuri de siguranță în cazul unei persoane și dacă nu se știe cu siguranță dacă aceasta a comis vreo infracțiune, atâta timp cât se cunoaște că aceasta reprezintă un pericol pentru societate.
Prin natura lor, măsurile de siguranță, determină o restrângere a exercițiului unor drepturi. În dreptul român, această restrângere intră sub incidența articolului 53, alineatul (1) din Constituție, conform căruia drepturile cetățenilor pot fi restrânse doar prin intermediul legii.[2][3]
Note
- ^ Duvac, pp. 16-17
- ^ Streteanu, Nițu, p. 36
- ^ Constituția României, art. 53, alin. (1)
Bibligorafie
Legi
Jurisprudență
- Duvac, C.; Drept penal român, Vol. I, Editura Hamangiu, București, 2021.
- Streteanu, F; Nițu, D; Drept penal; Partea generală, editura Universul Juridic, București, 2014.
