El a susținut Familia Regală a României și a fost un important anti-comunist, refuzând să sprijine regimul comunist sprijinit de sovietici în procesul de instalare în România în 1945-1947[2]. Patriarhul Nicodim a decedat de pneumonie.[3]
Faptul că a susținut mișcarea legionară a fost un fapt destul de controversat.[4]
Biografie
Studii
1882-1890 - Seminarul „Veniamin” din Iași
1890-1895 - Academia duhovnicească din Kiev (licența în 1895)
1894 - tuns în monahism la mănăstirea Neamț, sub numele de Nicodim
Mircea Păcurariu - Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996;
Dr. Antonie Plămădeală - Mitropolitul Ardealului, Patru trepte în cei 60 de ani de patriarhat ortodox român. În vol. „Alte file de calendar de inimă românească”, Sibiu 1988, p. 44-69 (cuvântare ținută în Sala Sinodală din Palatul Patriarhal din București în ziua de 29 septembrie 1985);
Gheorghe Vasilescu - Nicodim, al doilea Patriarh al României, în: Magazin istoric nr. 5, 1998, p. 42-45;
Pr. Gelu Aron - Patriarhul Nicodim Munteanu : viața și opera teologică, misionară și de traducător. - Galați : Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2019
Popa, Ion. The Romanian Orthodox Church and the Holocaust. Indiana University Press. ISBN978-0-253-02989-8.