Ovidiu Papadima

Ovidiu Papadima
Date personale
Născut	23 iunie 1909 Sinoie, România
Decedat	26 mai 1996, (87 de ani)
Copii	Ștefan Papadima, Liviu Papadima
Cetățenie	România
Ocupație	eseist, istoric literar, cronicar literar, folclorist
Limbi vorbite	limba română[1][2]
Studii	Facultatea de Litere și Filosofie din București
Activitatea literară
Patronaj	Universitatea din București Universitatea din Viena
Operă de debut	„O viziune românească asupra lumii”
Influențe Tudor Vianu, George Călinescu
Modifică date / text

Ovidiu Papadima (n. 23 iunie 1909, Sinoie, Mihai Viteazu, județul Constanța – d. 26 mai 1996) a fost un eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român.

A urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș, fiind primul din clasa sa. După absolvirea liceului în 1928, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București între 1928 și 1931. Între 1937 și 1940 s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse Alexander von Humboldt. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena (1940 - 1941).

A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei "Gândirea", alături de Tudor Vianu. A mai funcționat ca secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale (1941 - 1947). A activat și în cadrul revistei Sfarmă-Piatră. Din 1941 devine asistent al profesorului George Călinescu, iar ulterior a ocupat poziția de șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit doctor în litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu".

În 1952, Ovidiu Papadima a fost arestat pe considerente politice fabricate și condamnat politic. A fost închis în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă (adică la șantierul primei încercări de construire a Canalului Dunăre - Marea Neagră, unde a ajuns să cântărească doar 44 de kg), Gherla și Jilava. Extenuat total fizic, a fost eliberat pe 7 octombrie 1955.

După ce i s-a refuzat orice fel de publicare a oricăreia dintre scrierile sale până în 1963, a fost complet reabilitat politic în 1971.

Cei doi fii ai săi sunt Ștefan (1953 - 2018, matematician) și Liviu (n. 1957, critic literar).

• O viziune românească asupra lumii, (1941)
• Neam, sat, oraș în poezia lui Octavian Goga, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1942)
• Creatorii și lumea lor - schițe de critică literară, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 567 p. (1943)
• Poezie și cunoaștere etnică (1944)
• Cu cît cînt, atîta sînt - Antologie a liricii populare, București, Editura pentru literatură, 1963
• Cezar Bolliac (1966)
• Heinrich von Kleist (1967)
• Literatura populară română. Din istoria și poetica ei, Editura pentru literatură, 1968
• Scriitorii și înțelesurile vieții, 1971
• Ion Pillat, 1974
• Ipostaze ale iluminismului românesc, 1975
• Evocări, 1997

• Short biography
• "Elita Intelectuală", Cotidianul, October 10, 2006
• Alexandru Ștefănescu, "Gulagul românesc - Scriitori arestați (1944-1964)"^{[nefuncțională – arhivă]}, în România Culturală.
• "Șefi de promotie (1923-2004)" Arhivat în 28 iulie 2007, la Wayback Machine., la web site-ul Liceului Alexandru Papiu Ilarian Arhivat în 11 octombrie 2007, la Wayback Machine. din Târgu Mureș
• "History of the Romanian Humboldt Community" Arhivat în 7 iulie 2007, la Wayback Machine.