Panait Donici

Panaite Donici
Date personale
Născut	1825 Sat Porcești (actual comuna Moldoveni, județul Neamț), județul Roman
Decedat	13 iulie 1905 Roman, România
Cetățenie	România
Ocupație	militar
Ministru al Lucrărilor Publice din Moldova
Alma mater	Academia Mihăileană, Iași; Facultatea Tehnică Paris
Profesie	inginer
Modifică date / text

Panaite Donici^[A] (n. 1825, Sat Porcești (actual comuna Moldoveni, județul Neamț), județul Roman – d. 31 mai 1905, Roman) a fost un inginer, politician și ministru român.

A fost fiul lui Miron Donici și al Paraschivei, sora marelui postelnic Dimitrie Drăghici (1780-1864)^[1]. A urmat Academia Mihăileană^[1][2][3] la Iași și a studiat la Facultatea Tehnică de la Paris^[4]. În 1849, el și George Radu Melidon erau primii studenți romașcani la Paris^[1]. După terminarea studiilor în Franța, s-a numărat printre primii ingineri români, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în domeniul construcțiilor^[4].

Panaite Donici a deținut de-a lungul vieții funcțiile de Inspector general al Lucrărilor Publice în Moldova (1857-1859)^[1], ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859 - mai 1860), căpitan și comandant al Batalionului de geniu din Moldova (septembrie 1859 - decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860 - aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867 - februarie 1868).

Este întemeietor al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București (1864)^[1], autor a primei Legi a drumurilor din România ^[1]. Este considerat „organizatorul trupelor de geniu” din România^[5]. Ca inginer în diverse departamente ale Moldovei, s-a ocupat de modernizarea unor obiective de interes național (poduri, depozite, edificii publice)^[4]. Sub administrarea lui s-au construit podurile de la Giurgeni și Horia, lângă Roman.^[3][6] În 22 ianuarie 1869, împreună cu Leon Eraclide (ambii fiind deputați în Camera Legiuitoare), au votat înființarea Gimnaziului „Roman Vodă”, la propunerea lui Costin Brăescu, care va fi deschis la 30 septembrie 1872.^[7]

• Calendarul Bisericii din răsărit în stil vechi și stil nou, Craiova, 1898^[2][3]
• Cuvântul defunctului Panaite Donici la sfințirea bisericii făcute de el în Comuna Elisabeta, județul Roman, 1905^[2][3]
• Résumé du Calendrier de l'église d'Orient en Viene et en nouveau style, Imprimeria Națională, Iași, 1899^[3]
• Etude sur la concordance des épactes avec le ciel, Imprimeria Națională, Iași, 1900^[3].

• ^A În alte lucrări numele este Panait Donici^[1][2][3][4].

• Personalități ale culturii din județul Neamț, Tomșa, Constantin, Editura Crigarux și Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 111
• Oameni politici și de stat din judetul Neamț (1864-2003), Prangati, Constantin, Ed. Babel, Bacău, 2004, pg.143-144
• Dicționarul oamenilor de seamă din județul Neamț, Prangati, Constantin, Ed. Crigarux, 1999, pg.76
• Personalități romașcane, Mihaela Tihon, Marius Neculai, Colecția Studia Et Documenta - No. 23, Academia Historico - Iuridico - Theologica Petrus Tocănel - Istituti Theologici Franciscani Roman, Ed. Serafica, 2012, p. 65-66

• 
  Placa comemorativă de la biserica Sf. Dumitru din localitatea Valea Ursului, Neamț, în curtea căreia se află mormântul lui Panait Donici
• 
  Mormântul lui Panait Donici, în localitatea Valea Ursului