Răzvan Theodorescu

Emil Răzvan Theodorescu (n. 22 mai 1939, Lespezi, Iași, România – d. 6 februarie 2023, București, România) a fost un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018^[4], reales la 4 mai 2022^[5]). A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.

Biografie

La data de 9 februarie 1990, Răzvan Theodorescu a fost numit în funcția de președinte al Radioteleviziunii Române.^[6] A fost criticat pentru manipulările proferate de Televiziunea Română sub directoratul său, în legătură cu mineriada din iune 1990.^[7]

La 14 decembrie 2004 a fost numit în funcția de membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.^[8]

În ianuarie 2007 a fost ales membru în două academii din sud-estul Europei: Academia albaneză și Academia macedoneană.^[9]

În 2008 a fost desemnat ambasador al Alianței Civilizațiilor pentru România.

A fost membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR).^[10]

Răzvan Theodorescu a fost laureat al Premiului Herder (1993) și a fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor.^[11]

Răzvan Theodorescu a încetat din viață în data de 6 februarie 2023 la București. A fost înmormântat pe 8 februarie 2023 la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare.^[12]

Lucrări publicate

Răzvan Theodorescu a publicat peste 15 lucrări de istorie, artă românească și europeană și circa 600 de articole în reviste din țară și străinătate.

Mănăstirea Dragomirna (1965)
Mănăstirea Bistrița (1966)
Biserica Stavropoleos (1967)
Bizanțul, Balcanii și Occidentul la începuturile culturii medievale românești (Secolele X-XIV) (Editura Academiei Române, 1974)
Un mileniu de artă la gurile Dunării (400-1400) (Editura Meridiane, București, 1976)
Itinerarii medievale (Editura Meridiane, București, 1979)
Piatra celor trei prelați (Editura Meridiane, București, 1979)
Apel la istorie (Editura Sport-Turism, București, 1980)
Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul imaginii (1550-1800) - 2 vol. (Editura Meridiane, București, 1992)
Drumuri spre ieri (Editura Fundației Culturale Române, București, 1992)
Cele 900 zile ale „manipulării” (Editura Tinerama, București, 1994)
Pictura murală moldovenească din secolele XV și XVI (Editura UNESCO, București, 1995)
Românii și Balcanicii în Civilizația sud-est europeană (Editura Enciclopedică, București, 1999)
Puțină Istorie (Editura Fundației Culturale Române, București, 1999)

Distincții

A fost distins cu mai multe titluri, printre care:^[13]

Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Cavaler, 1997
Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Mare Ofițer, 2000
Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Comandor, 2003
Ordinul „Crucea Moldavă”, 2003
Cavaler al „Crucii Căzăcești cu spade”, Ucraina, 2004
Ordinul „Crucea Sf. Apostol Andrei”, 2004
Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt, Ierusalim, 2004