Sfântul Ambrozie

Date personale
Sf. Ambrozie

Născut	339 Colonia Augusta Treverorum, Gallia Belgica, azi în Germania
Decedat	4 aprilie 397 Mediolanum, Italia (provincie romană)
Înmormântat	Bazilika Sveatogo Amvrosia[*]
Părinți	Aurelius Ambrosius[*][[Aurelius Ambrosius \|]]
Frați și surori	Satyrus of Milan[][[Satyrus of Milan (saint)\|]] Saint Marcellina[]
Religie	Biserica Catolică^[1]
Ocupație	scriitor filozof teolog[] preot catolic[] politician episcop catolic[*]
Locul desfășurării activității	Milano^[2]
Limbi vorbite	limba latină^[3]^[4]^[5] limba greacă veche
Venerație
Venerat în	Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă, Biserica Luterană, Biserica Anglicană
Rămășițe pământești	Bazilica Sant'Ambrogio, Milano
Sărbătoare	7 decembrie
Însemne	Episcop, carte
Patronaje	apicultori, albine, animale domestice, Comisariatul francez, ucenicie, studenți, orașul Milano
Alte informații	Doctor al Bisericii
Sfinți
Modifică date / text

Sfântul Ambrozie, în latină Sanctus Ambrosius, în italiană Sant'Ambrogio, în engleză Saint Ambrose, (* ca. 339, Colonia Augusta Treverorum, azi Trier - † 4 aprilie 397, Mediolanum, azi Milano) a fost un episcop, teolog și unul din cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.

Activitate

A făcut studii literare și juridice și a început să cerceteze învățătura creștină. După terminarea studiilor a practicat câțiva ani avocatura iar la vârsta de 34 de ani a ajuns guvernator al provinciilor Emilia și Liguria, din nordul Italiei, cu sediul la Milano.

În anul 374, episcopul de Milano a murit, creștinii s-au adunat să aleagă un nou episcop, dar din cauza disputelor între creștini și arieni nu se putea ajunge la un numitor comun. Intervenția guvernatorului Ambrozie în această problemă a făcut ca mulțimea să-l aleagă episcop și, cu toată împotrivirea sa, a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii apropiați. Astfel, la 24 noiembrie 374, Ambrozie a fost botezat, iar la 7 decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca întâistătător al Episcopiei de Milano.

Pentru a-și completa cultura teologică, Ambrozie a studiat intens operele lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Biblia, pe care a învățat-o aproape pe de rost.

A câștigat încrederea tinerilor împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a împăratului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică.

Sfântul Ambrozie, contemporan cu Papa Liberiu, a îndemnat-o pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) care primise vălul monastic chiar de la Papa Liberiu, să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. Aceste cuvinte au restabilit în timp adevărata dimensiune a lui Papa Liberiu, care fusese calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului roman, condamnându-l pe Atanasie din Alexandria.

Scrieri

De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate de morală, de ascetism și 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creștină poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să le exprime.

Sărbători

Sfântul Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul său aprins luminează și astăzi, fiind unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii.

în calendarul latin: 7 decembrie
în calendarul bizantin: 7 decembrie (sub numele „Sf. Ambrozie al Mediolanului”)
în calendarul lutheran: 4 aprilie
în calendarul anglican: 7 decembrie

Bibliografie

Hans von Campenhausen^⁠(en)^[traduceți], Ambrosius von Mailand als Kirchenpolitiker, Berlin 1929;
Sorin Dan Damian, Liturghia Sf. Ier. Ambrozie, episcopul Mediolanului (374-397), traducere din limba latină, istoric și comentariu liturgic, Editura Galaxia Gutenberg, Cluj Napoca, 2011 (188 pagini), ISBN 978-973-141-336-5;
Ernst Dassmann, Die Frömmigkeit des Kirchenvaters Ambrosius von Mailand, Münster 1965.