Caspar Bartholin den yngre[*][[Caspar Bartholin den yngre (Danish anatomist)|]] Thomas Bartholin den yngre[*][[Thomas Bartholin den yngre (Danish antiquarian seller, archaeologist, archivist and historian)|]]
La cei 12 membri ai familiei Bartholin care au fost profesori la Universitatea din Copenhaga, se adaugă și numele lui Ole Worm (1588 - 1654), cumnatul lui Caspar Bartholin cel Bătrân, de asemenea profesor de medicină.
Biografie
Thomas Bartholin a fost al doilea din cei șase copii ai medicului și teologului Caspar Bartholin cel Bătrân. După moartea tatălui, cumnatul acestuia, Ole Worm, preia grija micului Thomas.
În 1634, Thomas se înscrie la Facultatea de Teologie. Trei ani mai târziu, cu sprijinul regelui danez, începe o călătorie de studii, un adevărat periplu universitar, trecând pe la universități din Paris, Leiden, Basel, Montpellier și Padova.
În 1637, pe când se afla la Leiden, se decide să treacă la studiul medicinei. Avându-l ca profesor pe eminentul Johannes de Wale (de Waal sau Walaeus), este preocupat de studiul vaselor limfatice și de teoria circulației sanguine a lui William Harvey. Sprijinit de profesorul de Wale, Thomas Bartholin reeditează tratatul de anatomie pe care îl scrisese tatăl său, publicând o ediție revizuită în care, pentru prima dată, se fac considerații asupra teoriei lui Harvey și a altor contribuții ale lui Gaspare Aselli.[12]
Activitate
Cea mai mare realizare a lui Bartholin o constituie descoperirea, în 1652, a sistemului limfatic.
Contribuții
Efectuând o serie de disecții pe cadavre, Bartholin studiază sistemul limfatic și corelațiile acestuia cu sistemul circulator. Descoperă Ductus thoracicus, care fusese deja observat de către anatomistul francez Jean Pecquet (1622 - 1674) (prin disecții pe câini).[13]
^Gasparus Asellius sau Gasparo Asellio (1581 - 1626), chirurg și anatomist italian, celebru pentru descoperirile sale în domeniul vaselor lactice (Vezi) și sistemului limfatic.
^Descoperirea sistemului limfatic a fost realizată, independent, și de către medicul suedez Olof (Olaus) Rudbeck câteva luni mai târziu (aprilie 1652), motiv pentru care acesta din urmă și-a atribuit paternitatea descoperiririi dar în mod temporar, deoarece Bartholin făcuse descoperirea pe 28 februarie același an.
Bibliografie
Vătămanu, N. - O istorie a medicinii, Editura Albatros, București, 1975
