Tudor Octavian s-a născut la data de 12 decembrie1939. A urmat Liceul Militar "Ștefan cel Mare" (1953-1956)-Iasi și o Școală tehnică pentru ofițeri de aviație (1956-1958). A fost lăsat la vatră din Școala de ofițeri, practicând apoi diferite meserii (lăcătuș, tâmplar). Ulterior a urmat studii de arhitectură și de filologie.
Din anul 1967, fiind student în anul al II-lea la Facultatea de Filologie de la Universitatea București, este angajat, cu dispensă de frecvență, la revistele Viața Studențească și Amfiteatru.
Tudor Octavian a debutat ca publicist în anul 1968 cu volumul "Povestiri diferite", prefațat de către Adrian Marino. A publicat ca jurnalist la revista Flacăra și la cotidianele "România liberă" și "Național". În prezent, semnează rubrica "Scriitorul de la pagina 3" la cotidianul "Jurnalul Național".
Timp de câteva decenii, Tudor Octavian a susținut, în revistele de cultură și cotidiene, rubrici de critică de artă.
A publicat, de asemenea, și sase monografii de artă: "Vermeer și criticii săi" (Editura Meridiane), "Florin Niculiu", Pictori români uitați (Ed. Noi MediaPrint, 2004), Jean Cheller (album cartonat) (ProEditura, 2005), Viata si opera pictorului Sever Burada (Pro Editura si Topografie) și "Tablouri frumoase, autori necunoscuți" (Ed. Monitorul Oficial, 2011).
Aprecieri critice
„Trebuie să se știe că lucrul cel mai important în munca unui scriitor e cafeaua. (...) Scrisul zilnic cere energie, furie și un dram de disperare, vecină cu țicneala. E o stare. Starea asta se obține ușor, dacă după ce bei prima gură de cafea te gândești puțin la situația economică a României și la fraza aceea din Abecedar, care spune că românii sunt harnici, cinstiți, viteji și curați.”
—Tudor Octavian
„Tudor Octavian publică rar, dar de fiecare dată când o face atrage atenția prin spiritul său inventiv și caustic, prin faptul că scrie cum nu mai scrie nimeni la noi.”
„Nota prozei lui Tudor Octavian o formează romantismul ironic, sentimentalismul care încearcă să se înfățișeze tot timpul, cu ajutorul umorului împins până la sarcasm, drept contrariul lui.”