Tudor Zbârnea (n. 29 decembrie1955, Nisporeni) este un pictormoldovean. A contribuit la afirmarea, la Chișinău, a unui curent de gândire artistică originală, care venea să se opună mentalității de "vigilență artistică", ostilă inovațiilor prea spectaculoase în arta plastică.
Actualmente este director al Muzeului Național de Artă al Moldovei[2].
Participă în calitate de președinte sau membru al juriilor la diverse concursuri naționale si internaționale în domeniul artelor plastice. A efectuat călătorii de studii și documentare în Germania, Italia, Turcia, Georgia, Rusia, Franța, Olanda, Belgia, Elveția, Polonia, Austria. [3]
Este autor si curator de proiecte in domeniul artelor vizuale:
Curatorul Bienalei Internaționale de Pictură, Chișinău [4]2009, 2011, 2013.
Studii, educație
Absolvent al Colegiului Republican de Arte Plastice "I.E.REPIN" din Chișinău și al Universității de Arte din Iași, Facultatea de arte plastice, secția pictură, clasa profesorului Corneliu Ionescu.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova[5].
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Membru al AIAP (UNESCO).
Membru-fondator al Grupului „ZECE”.
Expoziții
Debutează în anul 1984 în cadrul unei expoziții republicane de artă contemporană organizată la Chișinău.
A participat la peste 300 de expoziții organizate in țară și străinătate. Până în prezent a avut peste 30 de expoziții personale în Belgia, Belarus, Franța, Italia, Moldova, România, Ucraina, Rusia, și numeroase expoziții relevante colective în Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Georgia , Germania, Olanda, Italia, Lituania, Rusia, Turcia și Polonia. [6]
Premii și mențiuni
Este laureat a numeroase premii, medalii, trofee si alte mențiuni în cadrul diferitor concursuri și saloane de artă internaționale și naționale, printre acestea: Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România 2015, Premiul Primăriei mun. Bacău, acordat în cadrul ”Saloanelor Moldovei”2015, Premiul Național, acordat de Guvernul Republicii Moldova, pentru merite deosebite în dezvoltarea artelor plastice2014, Premiul Ministerului Culturii, Concursul Național in domeniul Artelor Plastice, Chișinău 2010[7]; Grande Medalle d’Or, Salon Grand Prix International de Prestige M. C. A. de Cannes , 2009 , 2010; Titlu Onorific Maestru in Artă, 2009 ; Trofeul Vicolo Poldo, Ediția 35, Como, Italia, 2009 ; Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, 2001, 2008, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România 2007 ; Diploma Ministerului Culturii, Concursul Național în domeniul Artelor Plastice, Chișinău 2009, 2008, 2005; Medalia de argint Salonul Mondial „Eureca” (Bruxelles), 1998; Diploma de Onoare a Breslei Artiștilor Plastici Flamanzi (Bruxelles), 1998; Diploma de Onoare a Academiei Europene de Artă, Bruxelles, 1997 și altele.
Lucrări în colecții
Lucrările artistului se află in numeroase muzee: Muzeul Național de Artă al Moldovei; Muzeul Național de Artă Contemporană, București, România;
Muzeul de Stat de Artă, Ankara, Turcia; Muzeul Național de Artă, Beijing, China; Muzeul de Artă, Baia Mare, România; Muzeul de Artă, Bacău, România; Muzeu de Artă, Prahova, România; Muzeul de Artă Cluj- Napoca, România; Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, România; Muzeul Țării Crișurilor, Oradea, România; Muzeul de Artă Comparată, Sângeorz Băi, România; Muzeul Național de Artă al Republicii Belarus,Minsk; Muzeul Național de Artă, Bișkek, Kârgâzstan; Muzeul de Istorie si Artă, Bacău, România; Muzeul A.Mateevici, Căinari, Moldova; Colecția de Artă Contemporană a Ministerului Culturii din România; Colecția Parlamentului Republicii Moldova; Colecția Uniunii Artiștilor Plastici din R.Moldova; Colecția Ambasadei Române in R.Moldova; Colecția AgroindBank Moldova; Colecția Fundației Familia STURZA; Colecția Publică a orașului Cannes, Colecția Publică a orașului Capo d'Orlando, Italia și în colecții particulare în Australia, Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franța, Italia, Israel, Germania, Lituania, Moldova, Olanda, Rusia, S.U.A., Turcia, Venezuela, si altele.
Note critice
„Pictura lui Tudor Zbârnea aparține în toate detaliile ei cu adevărat tradiției românești, dar se vede că în adâncurile simțirii sale, în adâncurile gândirii lui artistice, aceste gene, aceste canoane ale colorismului românesc s-au întipărit din tată în fiu, din vechime, pentru că Tudor Zbârnea este, mai presus de toate, un colorist. […] Opera lui e o pictură clădită cu fermitate, o pictură gândită, o pictură care înnoiește. Picturii lui Tudor Zbârnea îi sunt caracteristice două trăsături fundamentale ale școlii românesti: în primul rând, o construcție coerentă, lucidă, o distribuție foarte bine gândită a culorii pe suprafața tabloului, și, în al doilea rând, o înțelegere exactă a funcției culorii. Culoarea nu se reduce doar la modalitatea de a grăbi o întâlnire sufletească - dar ceea ce e mai important - culoarea caracterizează în chipul cel mai clar o anume atitudine față de artă: arta care rămâne, mai presus de toate, un mod de a înțelege lumea și de a o explica și comunica privitorului.Se știe foarte bine că pictura nu este o sporovăială a culorilor pe pânză, ci dialogul clar, rațional și intelegibil între diverse suprafețe colorate. Tudor Zbârnea este un reprezentant al sensibilității școlii românești de artă, care își are obârșia încă în pictura mănăstirilor moldovene și care continuă prin mari pictori ai secolelor XIX și XX. Prin toate componentele sale esențiale - spiritualitate, sensibilitate și gândire plastică - pictura lui Tudor Zbârnea aparține acestei mari școli.”
„Zbârnea cultivă deliberat echivocul și penumbra, observația neutră și propria lui proiecție, nu atât pentru a crea stări de nesiguranță în exercițiul lecturii, cât pentru a înțelege care sunt mecanismele prin care materia se organizează și sarcina spirituală supradetermină lumea substanței. El pornește de la premisa creatorului genuin care, într-un moment de clarviziune, are intuiția unei armonii de dincolo de simțuri ce trebuie transferată din virtualitate în act sau, altfel spus, din existența latentă în realitatea manifestă. După această îndelungată negociere cu amăgirile formei, cu materia cromatică și cu lumina consubstanțială acesteia, o nouă vârstă a imaginii pare a se instaura de la sine. Aburul ambiguității se risipește, culoarea părăsește practica propriei mărturisiri, imaginea se desparte de context și ochiul începe să deslușească și să recunoască obiecte, chipuri, întâmplări și episoade izolate dint-o narațiune acoperită de uitare. Ceea ce inițial era o poveste despre nașterea formei (lumii) într-o variantă generică și sub o privire globalizatoare, devine acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atât din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cât și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpân.”
