Variolă

Clasificare și resurse externe
Variolă
Copil infectat cu variolă. Bangladesh, 1973. În variola de tip obișnuit, umflăturile sunt umplute cu un lichid gros, opac și adesea au o adâncitură sau o scobitură în centru. Aceasta este o caracteristică distinctivă majoră a variolei.
Specialitate	boli infecțioase
Simptome	epuizare[]^[1] erupție^[1] cefalee^[1] durere abdominală^[1] vomă^[1] bășică^[1] pustulă[]^[1] febră cicatrice[*]
Cauze	Variola virus[*]
Metodă de diagnostic	examinare clinică[] microscop electronic passive hemagglutination test[][[passive hemagglutination test \|]]
ICD-9	050050
ICD-10	B03
ICD-11
ICD-9-CM	050.9^[2] 050^[2]
DiseasesDB	12219
MedlinePlus	001356
Patient UK	Variolă
MeSH ID	D012899^[2]
Modifică date / text

Variola a fost o boală contagioasă, fiind provocată de virusul variolei, un virus din genul Orthopovirus. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorând și desfigurând un număr imens de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni. Numai în 1967 s-au îmbolnăvit de variolă circa 15 milioane de oameni și au căzut victime acestei boli două milioane. În același an Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală. În 1977, variola a fost total eradicată; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz. Variola este singura afecțiune contagioasă ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural.

Date generale

Variola se localizează în vasele de sânge mici de piele, în gură și gât. În piele, rezultatul este o erupție maculo-papular caracteristică, urmată de bășicuțe umplute cu lichid. Variola majoră, o boală mult mai gravă, are o rată de mortalitate globală de 30-35%. Variola minoră provoacă o formă mai ușoară de boală, care ucide aproximativ 1% din victimele sale. Complicații pe termen lung, datorită infectării cu variola majoră, includ cicatrici caracteristice, de obicei pe față care apar la 65-85% din supraviețuitori. Orbirea e rezultatul unor ulcerații corneene și cicatrici, iar deformațiile la nivelul membrelor din cauza artritei și osteomielitei sunt complicații mai puțin frecvente, observate la aproximativ 2-5% din cazuri.

Clasificare Sunt două tipuri de variolă. Cea mai comună și severă formă este variola majoră cu o erupție mult mai extinsă și febră mai mare. Variola minoră este o prezentare mai puțin comună, și mai puțin severă, cu rate de deces istorice de 1% sau mai puțin. Subclinice (asimptomatice), infecții cu virusul variolei au fost observate, dar nu sunt comune. În plus, o formă numită variola sine eruptione (variola fără erupții cutanate), este văzută, în general, la persoanele vaccinate. Această formă este marcată de o febră care apare după perioada de incubație de obicei și poate fi confirmată doar de studii de anticorpi sau, mai rar, prin izolarea virusului.