Vojislav Šešelj

Date personale
Vojislav Šešelj

Născut	11 octombrie 1954 (70 de ani)^[1] Sarajevo, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia
Căsătorit cu	Jadranka Šešelj[*] (din 1990)
Cetățenie	Serbia Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Republica Federală Iugoslavia Serbia și Muntenegru
Religie	Biserica Ortodoxă Sârbă
Ocupație	politician cadru didactic universitar[*] militar scriitor avocat
Limbi vorbite	limba engleză limba rusă limba sârbă^[2]
Viceprim-ministru al Serbiei
În funcție 24 martie 1998 – 24 octombrie 2000
Membru al Adunării Naționale a Serbiei

Premii	Ordinul Republicii Serbia[] Ordinul Steaua Karađorđevićilor[]
Partid politic	Partidul Radical Sârb[] (23 ianuarie 1990–prezent) Srpski pokret obnove[] (1990–1990) СКЮ (1971–1981)
Alma mater	Pravni fakultet u Sarajevu[] (1976) Facultatea de Drept a Universității din Belgrad[] (doctor în drept, 1979) Universitatea din Greifswald (drept, 1979)
Semnătură

Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Vojislav Šešelj (în sârbă Војислав Шешељ; n. 11 octombrie 1954, Sarajevo, Republica Socialistă Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia) a fost un politician extremist sârb și criminal de război condamnat. El este fondatorul și președintele Partidului Radical Sârb (SRS) de extremă dreapta. Din 1998 până în 2000 a fost viceprim-ministru al Serbiei.

El s-a predat voluntar Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII) în februarie 2003, dar procesul său nu a început decât în noiembrie 2007.^[3] Procesul lui Šešelj a fost marcat de controverse: el a făcut greva foamei timp de aproape o lună până i s-a permis să se auto-reprezinte în fața curții, a insultat în mod regulat judecătorii și procurorii de la începerea procedurii, a dezvăluit identitatea martorilor protejați și a fost penalizat de trei ori pentru nerespectarea instanței. Nu a apelat la martori în apărarea sa.

După ce și-a petrecut 11 ani de detenție în Unitatea de detenție a Organizației Națiunilor Unite din Scheveningen în timpul procesului său, lui Šešelj i s-a permis să se întoarcă temporar în Serbia în noiembrie 2014 pentru a se supune unui tratament împotriva cancerului.^[4] A condus Partidul Radical Sârb (SRS) în alegerile din 2016, iar partidul său a câștigat 23 de locuri în parlament.

La 31 martie 2016, a fost achitat într-un verdict de primă instanță, în toate cazurile, de către TPII.^[5] Achitarea a fost atacată de procurorii de la MICT, o agenție a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, care funcționează ca program de supraveghere și entitate succesorală a TPII. La 11 aprilie 2018, Curtea de Apel a inversat parțial verdictul dat de primă instanță, constatând că Šešelj este vinovat de crime împotriva umanității pentru rolul său în instigarea deportării croaților din Hrtkovci. El a fost găsit nevinovat de restul acuzațiilor, incluzând toate crimele de război și crimele împotriva umanității pe care se presupunea că le-a comis în Croația și în Bosnia. Šešelj a fost condamnat la 10 ani de închisoare, dar din cauza timpului petrecut deja în custodia TPII, el nu a mai fost obligat să se întoarcă la închisoare.

Decesul lui Milan Babić

Articol principal: Milan Babić.

Milan Babić a fost găsit mort după ce s-a relatat că s-a sinucis la 5 martie 2006 în unitatea de detenție ONU de la Scheveningen a Tribunalului de la Haga, Olanda, în perioada când acesta aducea probe împotriva lui Milan Martić, succesorul său în calitate de primul președinte al autoproclamatei Republica Sârbă Krajina (RSK).^[6]^[7] The New York Times a relatat că Babić s-a spânzurat "folosind propria curea de piele."^[8] Vojislav Šešelj, coleg de detenție al lui Babić, a susținut că a contribuit la sinuciderea lui Babić "făcându-i viața grea". Šešelj a mai adăugat că procurorii TPII i-au promis inițial lui Babić că nu vor face plângere împotriva sa dacă va fi de acord să depună mărturie împotriva colegilor sârbi.^[9]^[6]^[10]