Odată cu căderea comunismului cultura și societatea poloneză a început un proces de transformare profundă, marcată de întoarcerea democrației și reamenajarea a societății civile.
Afluxul de noi idei estetice și sociale a fost însoțită de forțele pieței occidentale. Cu toate acestea, spre deosebire de orice alt marcaj temporal în dezvoltarea culturii poloneze din trecut, anul 1989 nu a introdus orice evenimente literare specifice sau manifestări artistice. Pentru o generație de scriitori realizați obiectivele și îndoielile lor morale au rămas aceleași ca și în perioada precedentă. Primul deceniu de libertate a adus în principal reforme de stat în finanțarea instituțiilor culturale și mecenat, obligându-i la autosusținere în teritorii de multe ori necunoscute.
Literatura, filmul, artele vizuale, teatru și mass-media au rămas concentrate pe participarea lor activă la viața publică.[1][2][3]
Fundal istoric
Evenimentele care au format cultura poloneză la debutul perioadei post-comuniste a început încă din 1976. Demonstrațiile suprimate în 1976 au dat naștere la publicări în samizdat pe o scară fără precedent. Acesta a fost adevăratul început al unei culturi literare în Polonia.[1] Între 1976 și 1989, așa-numita drugi obieg (a doua circulație, termenul obișnuit aplicat presei ilegale în Polonia în timpul loviturii militare de stat), s-au publicat 5.000 ziare și reviste, inclusiv aproximativ 7.000 de cărți.[4]
Krzysztof Kieślowski la Festivalul de Film de la Veneția, 1994
În 1978, alegerea unui Papă polonez a avut un impact la fel de profund asupra societății poloneze. Doi ani mai târziu, Czeslaw Milosz aflat pe lista neagră a primit Premiul Nobel pentru literatură,[5] și mișcarea Solidaritatea s-a născut în urma unui val de greve în masă împotriva totalitarismului, a sărăciei, și măsurilor de austeritate. Aproape fiecare artist și scriitor polonez într-o formă sau alta a luat parte la mișcarea și a suferit consecințele represiunii militare din decembrie 1981.[1][6] După aceasta - la fel ca în filmele lui Krzysztof Kieślowski (No End, 1985, seria Decalog, 1989) - existența fizică nu mai era suportabilă.[7]
Între timp, presa samizdat (ilegală) a înflorit, sprijinită financiar prin donații generoase din Occident,[8] și problemele de natură legală și de moralitate au continuat. URSS nu a intervenit militar în Polonia, când fostele state satelit au fost dizolvat legal în 1990.[9]
^Prof. Justyna Beinek. „Post-Communist Polish Culture (1989-Present)”(PDF). Topics in Polish Literature and Culture (Slav-P365/565). Indiana University. Arhivat din original(PDF file, direct download 66 KB) la . Accesat în .
^Ministry of Foreign Affairs (iulie 2008). „Visual Arts”. Experience Poland » Culture » Visual Arts (în Polish with synopsis in 8 foreign languages). Ministry of Foreign Affairs of the Republic of Poland. Arhivat din original la . Accesat în .Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
^Alicja Wancerz-Gluza (). „Wolność w podziemiu”. „Solidarność” a systemowe przekształcenia Europy Środkowo-Wschodniej. Ośrodek KARTA, Warsaw. Arhivat din original(DOC document, direct download) la . Accesat în .
^Richard Ned Lebow, Wulf Kansteiner, Claudio Fogu (). „1980–1989: Unraveling and Tearing”(Google book preview). The Politics of Memory in Postwar Europe. Duke University Press. pp. 191–. Accesat în .Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^J.A.A. Purves (). „The Decalogue by Krzysztof Kieślowski (1989) - film review”. Redemptio Sehnsucht. Accesat în . Există o ... semnificație mai profundă de găsit în viețile noastre... Încercarea de a plasa acest sens, unde nu poate fi găsit, va duce doar la disperare totală. Acesta este motivul pentru care Decalogul lui Kieslowski este atât de special. (There is a ... deeper meaning to be found in our human lives... Attempting to place that meaning where it cannot be found will only lead to utter despair. This is why Kieślowski's The Decalogue is so special.)
^Halina Janaszek-Ivaničková (). „Postmodernism in Poland”. International Postmodernism: Theory and Literary Practice. John Benjamins Publishing. pp. 423–427. ISBN9027234450. Accesat în .
