Biserica fortificată din Ungra este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul localtății Ungra.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 42165.06.[2]
În Ungra exista inițial o cetate, pe locul cimitirului evanghelic de astăzi, pe dealul denumit Burchrech. A fost o cetate regală de graniță, menționată documentar de două ori, în anii 1211 și 1222, în hotarul concesiunii teutone. Scoasă din uz, a fost demantelată sistematic pentru a servi la construcția bisericii romanice din sat, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Era o bazilică cu trei nave și cor alungit, închis semicircular. Pietre romane, decorative, au fost reutilizate și montate în pereți. Pe vest, se afla o clopotniță, a cărei dublu rost de turn-locuință nu mai poate fi dovedit, datorită demolării sale în anul 1843.
Biserica a fost dedicată Sf. Andrei și inițiativa ridicării ei a aparținut greavilor sași, locali. Însă ea, nu a rămas în forma inițială, romanică. La invazia tătară de la 1658, biserica a fost grav avariată, așa că ulterior i s-au demolat navele laterale. În perioada gotică, bolțile corului au fost refăcute. De la ele au rămas vizibile doar consolele de sprijin, dar și acelea bine mascate de bolțile mai târzii, baroce.
Din zestrea interioară a bisericii sunt de remarcat: altarul vechi, cu patru coloane corintice, care conține o Răstignire datată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, orga actuală, realizată la 1846, un clopot din 1668, dar și mecanismul vechiului ceas din turnul bisericii (acum în micul muzeu amenajat la intrarea în ansamblu).
Din fortificație se remarcă îndeosebi turnul de poartă din sud-est, cu o galerie de strajă sub acoperișul piramidal. Alte două turnuri de curtină sunt vizibile pe nord-est și sud-vest. Primul are o bază pentagonală, cu o muchie orientată către exterior, aflat într-o stare de conservare precară. Al doilea stă pe o bază patrulateră, are acoperiș în pupitru, și pare să fi apărut mai târziu. Pe sud, unele relicve arhitectonice mai vechi au fost înghițite de construcția unei școli confesionale, din secolul al XIX-lea, care a încălecat și curtina.
Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.