Petru Pavel Aron

Petru Pavel Aron
Date personale
Născut	1709[1][2][3] Bistra, Alba, România
Decedat	9 martie 1764 (55 de ani)[4] Baia Mare, România[5]
Religie	Greco-catolici[6]
Ocupație	lingvist traducător traducător biblic[*]​ preot catolic[*]​ diacon catolic[*]​ catholic eparch[*][[catholic eparch (ordained minister in a particular sui iuris Catholic Church. Spiritual dignitary within the Eastern Catholic Churches)|​]] vicar episcop
Limbi vorbite	limba română[7] limba latină limba germană limba maghiară
Funcția episcopală
Sediul	Blaj
Titlul	Episcop de Alba Iulia și Făgăraș
Perioada	1752-1764
Predecesor	Inocențiu Micu-Klein
Succesor	Atanasie Rednic
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	1 septembrie 1752, la mănăstirea Maria Pocs
Episcop consacrator	Manuil Mihail Olsavszky, episcop rutean unit
Modifică date / text

Petru Pavel Aron, alternativ Petru Pavel Aaron, pe numele laic Petru Aron (n. 1709, Bistra, comitatul Turda – d. 9 martie 1764, Baia Mare) a fost episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania între anii 1752-1764.

Tatăl său, Teodor Aron, a fost preot paroh unit în Bistra. După studii elementare absolvite cu rezultate deosebite la Roșia Montană, a urmat cursurile medii la colegiul iezuit din Cluj și cursurile de filosofie la Trnava, fiind trimis apoi de episcopul Inocențiu Micu-Klein la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a studiat între 1734-1742. A fost hirotonit preot la Roma, în data de 30 iulie 1742, la Colegiul grec "Sfântul Atanasie", de către arhiepiscopul Denis Modin.

După întoarcerea în Transilvania a devenit secretar personal al episcopului Inocențiu Micu-Klein, pe care l-a însoțit în călătoria explicativă pe care acesta din urmă a trebuit să o efectueze la Viena, în urma tulburărilor iscate de agitația împotriva Unirii cu Biserica Romei și abdicarea, sub diverse presiuni, a unor comunități de la unirea religioasă. După cinci luni petrecute la Viena, episcopul Inocențiu Micu a plecat pe 9 decembrie 1744 la Roma pentru a cere sprijin din partea papei, iar însoțitorii săi, Petru Dăianu și Petru Pavel Aron rămânând în continuare la Viena. La Blaj treburile episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Inocențiu Micu-Klein l-a numit din Roma, pe Petru Pavel Aron, ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Făgăraș.

Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la Mănăstirea Máriapócs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.

Episcopul Petru Pavel Aron a decedat la Baia Mare în data de 9 martie 1764, în timpul unei vizite canonice.^[8] După deces a fost adus la Blaj, unde a fost înmormântat.

În anul 1754 episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile („școala de obște”). Tot el a pus bazele Liceului din Blaj, inițial cu predare în latină și germană. În mediul rural a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș.^[9] Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj tipografia diecezană.

A ridicat mănăstirea din Alba Iulia, aferentă Bisericii Unite din Maieri, precum și Biserica Cuvioasa Paraschiva din Rășinari.^[8]

• Floarea adevărului, 1750;
• Sancti patris nostri Joannis Damasceni^[10];
• Opera Philosophica et Theologica^[11];
• Bucoavnă, 1759;
• Păstoricească datorie dumnezeieștii turme vestită, 1759;
• Păstoriceasca poslanie sau Dogmatica învățătură, 1759;
• Dogmatica învățătură, 1760^[8].
• Adevărata mângâiere în vremi de lipsă, 1761;
• Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis Scripturis, Blaj, 1761;
• Exordium et definitio sanctae œcumenicae synodi Florentinae exantiqua graecolatina editione desumpta, 1762^[12];
• Institutio docrinae christiane^[13], 1764.

• Episcopul Petru Pavel Aron a realizat personal o traducere românească a Bibliei^[14], prin anii 1760-1761, pornind de la Vulgata, variantă în limba latină a Sfintei Scripturi datorată Sfântului Ieronim. Această versiune a Bibliei a stat în arhive până de curând (2005), când a fost tipărită, prin efortul, în special, al unor cercetători ai Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române din Cluj și ai Institutului de Istorie al Academiei Române „George Barițiu” din Cluj, condus de academicianul Camil Mureșanu.^[15]

• O stradă din localitatea natală a episcopului Petru Pavel Aron, Bistra, din județul Alba, îi poartă numele: strada Petru Pavel Aron.
• În aceeași localitate a fost dezvelită o placă memorială în cinstea episcopului Petru Pavel Aron.
• O stradă din Blaj îi poartă numele: strada Petru Pavel Aron.

• La 16 decembrie 2009, pentru cinstirea lui Petru Pavel Aron, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă^[16] de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof, cu valoare nominală de 10 lei, într-un tiraj de 500 de exemplare, însoțită de un certificat de autenticitate și de o prezentare succintă în limbile română, engleză și franceză a vieții și activității episcopului^[17], cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la nașterea acestuia.

Fiecare monedă este ambalată în câte o capsulă de metacrilat transparent.^[17]

• M. Strajan, Începutul renașterii naționale prin școli sau despre episcopul Petru Pavel Aron, Craiova 1891.
• Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacovici, Blaj, 1902.
• Cornel Tatai, Un document revelator asupra activității culturale desfășurate de Petru Pavel Aaron, în „Apulum”, XII, 1974.
• Ioan Chindriș, Biblia lui Petru Pavel Aron, în "Astra blăjeană", IX, 2004, nr 3(32), p. 4.
• Ioan Chindriș, Niculina Iacob, Petru Pavel Aron, Editura Astra, Blaj, 2007.
• Eugen Simion, Școala Ardeleană, în „Viața creștină”, serie nouă, XVIII, nr. 7-8 (341-342), iulie-august 2007, p. 11 (Articol preluat din ziarul „Ziua”, XIV, nr. 3957, 16-17 iunie 2007, ediția națională).
• Camil Mureșanu și Ioan Chindriș, Preludii la un eveniment cultural: prima traducere a Vulgatei în limba română, în "Academica", XV, 2005, nr. 34, p. 17-19.
• Biblia Vulgata Blaj 1760-1761 ("Biblia lui Petru Pavel Aron"), ediție princeps după manuscris inedit, coordonatori Ioan Chindriș și Niculina Iacob, I-V, Editura Academiei Române, 2005.
• Ion Brad, Biblia lui Petru Pavel Aron să fie lansată și în catedrala istorică a Blajului, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 11-12.
• Eugen Simion, Biblia lui Petru Pavel Aron, o ediție științifică, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 2-4.
• Camil Mureșanu, Biblia lui Petru Pavel Aron, monument de cultură al trezirii conștiinței naționale românești, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 7-8.
• Virgil Bercea, Biblia lui Petru Pavel Aron, Cartea Cărților, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 6.
• Virgil Cândea, Vulgata românescă, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 9-10.
• Niculina Iacob și Ioan Chindriș, Vulgata românească, în "Astra blăjenă", XI, 2007, nr 1(42), p. 2.

• Silvestru Augustin Prunduș, Clemente Plăianu: Secțiunea despre P. P. Aron din lucrarea "Catolicism și Ortodoxie Românească" Arhivat în 1 iulie 2007, la Wayback Machine.
• 250 de ani de la înființarea primelor școli sistematice românești, Ziua, 4 octombrie 2004 Arhivat în 30 septembrie 2007, la Wayback Machine.
• Comunicatul din 6 februarie 2006 al Academiei Române, cu ocazia lansării Bibliei lui Petru Pavel Aron, însoțit de un material bibliografic
• Emisiunea numismatică, din 2009, dedicată împlinirii a 300 de ani de la nașterea episcopului Petru Pavel Aron