S-a născut pe 27 octombrie1930 într-o famile de greco-catolici din Peceiu, Sălaj. A absolvit Liceul teoretic mixt nr. 1 din Zalău ca șef de promoție (1949), Facultatea de planificare din Institutul de Științe Economice și Planificare – Iași (1949–1952) și Facultatea de Drept din Universitatea „Constantin Ion Parhon” din București, secția științe juridice, cursuri fără frecvență (1957). A obținut titlul de doctor în drept al Universității din București în anul 1968. După absolvirea facultății de Drept a profesat avocatura fiind admis ca avocat în Biroul colectiv de asistență juridică, nr. 6 din București din Colegiul de Avocați al regiunii și Capitalei RPR (1958 – 1962); judecător la Tribunalul popular al raionului Urziceni (1962 – 1 aug. 1963) și la Tribunalul popular al raionului „1 Mai” din București (1 aug. – sept. 1963).
consilier juridic principal la Direcția tribunalelor civile și director în MJ (1 oct. 1963 – 1968). În această perioadă a îndeplinit cu succes sarcina de secretar al Comisiei de pentru elaborarea codurilor civil și de procedură civilă din Ministerul Justiției iar în decembrie 1968 a fost primit ca membru în Partidul Comunist Român.
șef al Serviciului judiciar din Direcția tribunalelor civile (1 aug. 1969 – apr. 1971)
director adjunct al Direcției de organizare și control din MJ și șef al Corpului de control al ministrului justiție (apr. 1971 – 1979)
director al Direcției de studii, legislație și documentare din Ministerul Justiției (1979 – dec. 1989).
Din anul 1972 a fost lector la Institutul Central de Pregătire a Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat de la Academia Ștefan Gheorghiu, unde a ținut lecții cursanților. De asemenea, în perioada 27 ianuarie – 27 noiembrie 1975 a absolvit cursul pentru perfecționarea pregătirii cadrelor din economie și administrația de stat, secția administrația de stat din cadrul Centrului de perfecționare a pregătirii cadrelor de conducere din economie și administrația de stat al Academiei „Ștefan Gheorghiu”.[3]
"Ministrul justiției, Pop, ne-a vorbit mult despre obiectivele sale. Este în mod evident experimentat în ceea ce privește modul occidental de gândire juridică. A vorbit despre planurile de a adopta o nouă Constituție, care să garanteze drepturi individuale și o guvernare democratică. Ne-a mai spus despre intențiile sale de a stabili un sistem judiciar independent. Nu am avut impresia că ne oferă doar niște fraze bombastice. A părut hotărât și sincer."[4][5]
”
Comisia Interdepartamentală pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceaușescu și colaboratorii săi, constituită prin ordin guvernamental sub autoritatea Ministerului Justiției, coordonată de ministrul Teofil Pop, a început să lucreze pe 13 ianuarie 1990 și s-a dizolvat în iulie 1990.[6]
^Domnița Ștefănescu – „Cinci ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor Decembrie 1989 – Decembrie 1994”, București, Ed. Mașina de scris, 1995, p. 76.
^Gheorghe Crișan – „Piramida puterii. Oameni politici și de stat, generali și ierarhi din România (22 decembrie 1989 – 10 martie 2004)”, vol. II, București, Ed. PRO HISTORIA, 2004, pp. 313-314.
