Lacul Știucilor - Sic - Puini - Bonțida este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Transilvania, pe teritoriul județului Cluj[2].
Situl reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, râuri, lacuri, mlaștini, turbării) încadrată în bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce adăpostește și conservă o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică.
Biodiversitate
Aria naturală dispune de nouă tipuri de habitate naturale[6] (Păduri dacice de stejar și carpen, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Vegetatie forestieră panonică cu Quercus pubescens, Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp, Pajiști stepice subpanonice, Pajiști de altitudine joasă, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin și Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnopotamion sau Hydrocharition) ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere mari și mici, păsări, amfibieni, reptile, pești, insecte) și protejează elemente floristice rare[7].
La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8] sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:
Mamifere cu specii de: mistreț (Sus scrofa), căprioară (Capreolus capreolus), vulpe (Vulpes vulpes), viezure (Meles meles), pârș de stejar (Eliomys quercinus), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), chițcan de apă (Neomys fodiens), orbete (Nannospalax leucodon),
Păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) protejate (prin directivele 147/CE din 30 noiembrie 2009[9] și 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 - privind conservarea păsărilor sălbatice[10]: buhai de baltă (Botaurus stellaris), corcodel mic (Tachybaptus rificollis), lișiță (Fulica atra), stârc cenușiu (Ardea cinerea)[11], nagâț (Vanellus vanellus) sau cufundar polar (Gavia arctica)[12], ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), rață mare (Anas platyrhynchos), erete de stuf (Circus aeruginosus), pescăruș albastru (Alcedo atthis), fâsă-de-câmp (Anthus campestris), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus);
Flora sitului are în componență mai multe specii de arbori: gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), stejar pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat (Quercus robur), tei pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), cireș sălbatic (Cerasus avium), arbusti (alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), soc negru (Sambucus nigra), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), mur (Rubus fruticosus); ierburi și flori; printre care se află câteva elemente (soiuri) protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992 [8].
La nivelul ierburilor vegetează o gamă diversă de rarități floristice ; astfel: crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), turița mare (Agrimonia eupatoria), ghizdei (Lotus angustissimus), ghizdei de sărătură (Lotus tenuis), flocoșele (Lychnis coronaria), coada șoricelului (Achillea millefolium), salvie de câmp (Salvia pratensis), pochivnic (Asarum europaeum), zăvăcustă (Astragalus exscapus transsilvanicus), albăstriță (Centaurea ruthenica), brândușă (din specia Bulbocodium versicolor), stânjenei pontici (Iris pontica), spânz (Helleborus purpurascens), vulturică (Hieracium alpinum), târtan (Crambe tataria), săbiuță (Gladiolus imbricatus), lalea pestriță (Fritillaria meleagris), didițelul (Pulsatilla alba), jaleș (Salvia nemorosa), otrățelul bălților (Aldrovanda vesiculosa), lintiță de apă (Lemna minor), broscăriță (Triglochin palustris), mălaiul cucului (Luzula luzuloides), rotunjoară (Glechoma hederaceea)[15].
În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, cetăți, castele, situri arheologice, rezervații naturale, situri Natura 2000); astfel:
Biserica reformat-calvină (inițial romano-catolică) din Sic, construcție secolul al XIII-lea, monument istoric.
Biserica mănăstirii franciscane (Biserica Romano-Catolică) din Sic, construcție 1758-1795, monument istoric.
Pădurea Ciuașului (rezervație naturală de tip avifaunistic, forestier și floristic), zonă împădurită (în versantul nordic al dealului Ciuașu, în apropiere de Lacul Țaga) ce adăpostește și protejează o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și cuibărit mai multor specii de păsări migratoare.