Pădurea Plopeni este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în Muntenia, pe teritoriul județului Prahova[2].
Localizare
Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Prahova, pe teritoriul administrativ al orașului Băicoi și al comunei Cocorăștii Mislii[3] și este străbătută de drumul județean DJ100D, care leagă orașul Plopeni de localitatea Sârca[4].
Înființare
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 91 hectare[6].
Biodiversitate
Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară constituită din arboret de gorun, stejar, carpen, plop și arareori fag) încadrată în bioregiune continentală aflată la limita nordică a Câmpiei Române; ce conservă habitate naturale de tip: Păduri subatlantice și medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli[7] și protejază mai multe plante sudice, unele foarte rare sau endemice pentru regiunea Munteniei.
La baza desemnării sitului se află câteva specii floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[8], printre care: îngerea (Selinum carvifolia), o plantă vasculară (Sigesbeckia orientalis) medicinală din familia Compositae, o plantă de sărătură din specia Silene gallica, hrana-vacii (Spergula arvensis), ruin (Succisa pratensis), sclipeți (Potentilla erecta, specie cunoscută în alte zone ale țării sub denumirea populară de coada racului), antonică (Chaerophyllum aromaticum), trestioară (Calamagrostis arundinacea), frigare (Geranium palustre), iarba crucii (Hypericum montanum), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), mălaiul cucului (cu specii de Luzula luzuloides și Luzula pilosa), horști (Luzula multiflora), măzăriche (Vicia lutea) sau rogozuri cu specii de Carex montana și Carex depressa ssp. transsilvanica[9].