Slănic este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-vestul Moldovei, pe teritoriul județului Bacău[2].
Localizare
Aria naturală se întinde în partea sud-vestică a județului Bacău (aproape de limita teritorială cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al orașului Slănic-Moldova și al comunei Dofteana[3], în apropierea drumului național DN12B, care leagă orașul Târgu Ocna de Slănic-Moldova[4].
Descriere
Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România)[5] și se întinde pe o suprafață de 1.408 hectare[6].
Saxifraga cymbalaria
Situl reprezintă o zonă montană încadrată în bioregiune alpină a Munților Nemira (grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali); ce conservă habitate naturale de tip: Fânețe montane, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea) și Vegetație lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane[7] și protejază specii importante din fauna și flora Orientalilor.
La baza desemnării sitului se află ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia Bombina variegata aflată pe lista roșie a IUCN)[8], inclus în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[9], alături de care viețuiesc mai multe specii rare de reptile: șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera (Vipera berus), șopârlă de câmp (Lacerta agilis); amfibieni: tritonul de munte (Triturus alpestris), salamandra de foc (Salamandra salamandra), brotacul-verde-de-copac (Hyla arborea), broasca roșie de munte (Rana temporaria), broasca râioasă brună (Bufo bufo) și insecte din speciile: Nemoura fusca, Chloroperla kisi, Protonemura aestiva, Isophya brevipennis, Allogamus dacicus, Annitella lateroproducta, Drusus brunneus sau Hyloniscus siculus[10].
La nivelul ierburilor este semnalată prezența mai multor specii floristice, printre care: omag (Aconitum moldavicum și Aconitum toxicum), breabăn (Cardamine glanduligera), cădelniță (Campanula carpatica), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), piciorul-cocoșului (Ranunculus carpaticus), sau Saxifraga cymbalaria, specie endemică pentru Nemira[11].
Biserica de lemn "Sfântul Gheorghe" din orașul Târgu Ocna, construcție 1761, monument istoric.
Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva" din Târgu Ocna (biserica de lemn și clopotnița), construcție sec. XVII-XIX, monument istoric.
Ansamblul bisericii "Sf. Nicolae" din Târgu Ocna (biserica și zidul de incintă), construcție 1580, transformări în 1768 și 1883, monument istoric.
Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" din Târgu Ocna, construcție 1815, monument istoric.
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - Precista din Târgu Ocna, construcție 1683, refăcută 1860, monument istoric.
Ansamblul castelului Ghika din Dofteana (castelul și parcul), construcție secolul al XIX-lea, monument istoric.
Fosta primărie din Slănic-Moldova, construcție 1870-1890, monument istoric.
Cazinoul din Slănic-Moldova, construcție 1894, monument istoric.
Izvoarele de ape minerale (din stațiunea Slănic Moldova) carbonate, bicarbonatate, sulfuroase, clorate, sodice, hiper și hipotonice; descoperite încă din anul 1801.
.jpg)
