Ion C. Brătianu

Date personale

Născut

2 iunie 1821^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]

Pitești, Țara Românească

Decedat

16 mai 1891 (69 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4]^[6]

Ștefănești, Argeș, România

Înmormântat

Capela funerară „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” din Ștefănești

Părinți

stolnicul Constantin Brătianu

Frați și surori

cinci frați: Dimitrie C. Brătianu, Teodor Brătianu ...

Căsătorit cu

Pia Brătianu

Copii

1. Florica dispărută la numai 3 ani
2. Sabina căsătorită cu C. Cantacuzino
3. Ion I.C. Brătianu
4. Constantin I.C. Brătianu
5. Vintilă I. C. Brătianu
6. Maria (mama poetului Ion Pillat)
7. Tatiana
8. Pia, căsătorită Alimăneșteanu

Cetățenie

România

Religie

creștin ortodox

Ocupație

politician

Locul desfășurării activității

Paris^[7]
București^[7]

Limbi vorbite

limba română^[2]

Prim-ministru al României

În funcție
24 iulie 1876—9 aprilie 1881
9 iunie 1881 – 20 martie 1888

Precedat de

Nicolae Golescu
Manolache Costache Epureanu
Dimitrie Brătianu

Succedat de

Dimitrie Ghica
Dimitrie Brătianu
Theodor Rosetti

Ministru al Apărării Naționale

În funcție
12 august – 16 noiembrie 1868 *
20 august 1877 – 16 martie 1878 *
25 noiembrie 1878 – 7 ianuarie 1879 *
9 iunie 1881 – 24 martie 1882 *
1 august 1882 – 22 iunie 1884
13 ianuarie – 20 februarie 1886 *
5 noiembrie 1887 – 20 martie 1888 *

Precedat de

Generalul Gheorghe Adrian
Alexandru Cernat
generalul Alexandru Cernat
gen. Gheorghe Slăniceanu
generalul Gheorghe Angelescu
generalul Ștefan Fălcoianu
gen. Alexandru Anghelescu

Succedat de

Colonelul Alexandru Duca
gen. Alexandru Cernat
col. Nicolae Dabija
generalul Gheorghe Angelescu
general Ștefan Fălcoianu
gen. Alexandru Anghelescu
gen. Constantin Barozzi

Ministru al Afacerilor Externe

În funcție
25 octombrie 1885 – 15 decembrie 1885 *

Precedat de

Ion Câmpineanu

Succedat de

Mihail Pherekyde

Ministru de Finanțe

În funcție
11 mai 1866 – 13 iulie 1866
27 octombrie 1867 – 16 noiembrie 1868
27 aprilie 1876 – 27 ianuarie 1877
21 februarie 1877 – 20 august 1877
16 februarie 1880 – 25 februarie 1880
15 iulie 1880 – 5 aprilie 1881
9 iunie 1881 – 1 decembrie 1881

Precedat de

Petre Mavrogheni
Grigore Arghiropol
Gen. Christian Tell
Dimitrie A. Sturdza
Dimitrie A. Sturdza
Ion Câmpineanu
Dimitrie A. Sturdza

Succedat de

Petre Mavrogheni
Alexandru G. Golescu
Dimitrie A. Sturdza
Ion Câmpineanu
Ion Câmpineanu
Colonelul Nicolae Dabija
Gheorghe Chițu

Partid politic

Partidul Național Liberal

Ideologie

antisemitism
radicalism
liberalism economic
Naționalism românesc
conservatorism naționalist
liberalism

Alma mater

Școala Politehnică din Paris

Profesie

politician

Nu confundați cu Ion I.C. Brătianu.

Pentru alte persoane purtând același nume de familie, vedeți familia Brătianu (dezambiguizare).

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești, Țara Românească – d. 16 mai 1891, Ștefănești, Argeș, România) a fost un om politic român, ministru cu diferite portofolii în varii guverne, cel de-al paisprezecelea premier al României, fratele lui Dumitru C. Brătianu și tatăl lui Ion I.C. Brătianu.

A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.^[8]

Biografie

Ion C. Brătianu s-a născut în anul 1821 și a fost fiul lui Constantin „Dincă” Brătianu și al Anei Brătianu (n. Tigveanu). A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.

După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării.^[9]

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza, fiind unul dintre liderii Coaliției Monstruoase și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.

După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

În anul 1886 a avut loc atentatul împotriva primului ministru Ion C. Brătianu în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, împreună cu Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei. Atentatul a eșuat iar agentul secret care îi însoțea pe cei doi l-a arestat pe agresor. În afară de Stoica Alexandrescu (agresorul) au mai fost arestați Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, și Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, Iordache Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecțională.

Acesta a avut idei antisemite, dând legi discriminatorii și exilând o varietate de intelectuali evrei.^[10]^[11]^[12] Cel mai cunoscut intelectual evreu exilat de Brătianu a fost Moses Gaster, la inițiativa lui Dimitrie A. Sturdza.^[13]

Implicarea în aducerea unui principe străin în țară

Președintele Consiliului de Miniștri, Ion Ghica a propus ca Filip de Flandra, fratele regelui Leopold II al Belgiei să fie domn al României, iar parlamentul l-a aclamat ca domn și a depus jurământul de credință față de noul domnitor, iar o delegație avea obligația de a merge în Belgia pentru a-i oferi tronul României. Însă, Napoleon al III-lea nu ar fi fost de acord, deoarece Filip de Flandra aparținea familiei de Orléans, pretendentă la tronul Franței. Astfel, ministrul de externe al Belgiei a afirmat că Flandra nu acceptă calitatea de principe al României.

După refuzul prințului Filip de a fi principele României, Ion C. Brătianu avea sarcina de a găsi un principe străin. Astfel, Brătianu s-a deplasat la Düsseldorf pe 19/31 martie 1866 și a avut o discuție cu principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, guvernatorul Renaniei și cu cel de-al doilea fiul al său, Carol. Ion C. Brătianu i-a cerut tânărului Carol să devină domnitorul României. Carol nu i-a oferit un răspuns hotărât, însă el a fost ales ca domn al României printr-un plebiscit în aprilie 1866.^[14]

Copii

A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu:

Florica, decedată la vârsta de 3 ani
Sabina (1863-1941), căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino
Ion (1864-1927), de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României
Constantin (1867-1950), inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL
Vintilă (1867-1930), prim-ministru, primar modernizator al Capitalei
Maria (1868-1945), mama poetului Ion Pillat
Tatiana (1870-1940), căsătorită cu Ion I. Niculescu-Dorobantu
Pia (1872-1946), căsătorită Alimăneșteanu.^[15]